Oglindă-oglinjoară, cine-i nebunul din ţară?

„Doamnă, eu sunt Alexandru Ioan Cuza al-II-lea! Program politic? Să mă văd eu în Parlament şi o să am şi de ăsta! O să dau şi legi! Dar ce legi? Aveţi dumneavoastră vreo idee? Scopul meu în Parlament va fi să vorbesc cu toţi politicienii să respecte Constituţia! Să forţăm instanţele să îi lege pe toţi! Toţi fură!”.

O mică frântură, reprodusă din memorie, dintr-o conversaţie vecină cu nebunia, pe care am purtat-o cu Gabriel Rădună, ieşeanul pretendent la o funcţie de deputat, care s-a făcut remarcat prin sloganul: „Fur mai puţin ca ei!”. Şi, totuşi, cât furaţi? Am înţeles, domnule candidat, că furaţi mai puţin, dar cam cât? Să ştim şi noi, proştii ăştia cărora le cereţi votul şi care, poate, vă vor plăti salariul, cam cât aveţi de gând să furaţi! „Hă-hă! Păi eu nu fur! Am zis aşa... ca slogan! Să le dau lor o palmă! Modelul meu e Cuza, doamnă, să reţineţi asta!”.

Ok, am să reţin! Şi închid telefonul! Mi-e greu să vă povestesc logic întreaga conversaţie, de prea multe minute. Halucinantă! Mi-e şi mai greu să cred că în România anului 2012, după 23 de ani de democraţie, suntem blestemaţi să mai auzim aberaţii politice. Să vedem cum clovni fără nicio idee despre ceea ce presupune funcţia de parlamentar, fără niciun  proiect concret în care să credem şi să ne implicăm cu toţii, se împopoţonează în straie de regi, zbierând mesaje populiste precum că ne vor salva! O singură întrebare îmi bântuie însă mintea: când vom scăpa de toţi nebunii?

Încerc să uit de „salvator”. Să uit de încă unul care zbiară să-i dăm votul, că el e primul şi unicul cinstit din ţara asta! Şi îmi şterg mintea cu un titlu din ziar: „Financial Times: Traian Băsescu şi Victor Ponta, pe cale de a se împăca”. Aflu cu surprindere că premierul a dat asigurări presei străine că „lupta cu Băsescu este un capitol închis“. Închis pentru străini! Pentru străinii ăştia care aud de noi doar atunci când ne ridicăm poalele-n cap şi insultăm toată Europa. Pentru străinii ăştia care ne ştiu de hoţi, de cerşetori, de handicapaţi. Şi gândul îmi zboară la: „Băsescu este exact ca Ceauşescu în ultimele zile, disperat!“. Halal împăcare! Aceeaşi întrebare îmi revine în minte: când vom scăpa de ei?

O altă veste: liberalul Ponta şi o repriză de somn, viitorul preşedinte, Antonescu. Omul încărcat de afaceri dubioase cu statul, judecat pentru un business de 1,5 milioane de euro, va fi răsplătit cu un fotoliu în viitorul Guvern. Şi întrebarea din mintea mea devine, de data asta, ilogică. Şi dacă nebunii suntem noi toţi?

Cineva îmi spunea odată că noi, românii, suntem exact ca o capră râioasă, care se plimbă fudulă prin sat, cu coada-n sus. Ce bine seamănă cu poporul român! Încornorat, ca o capră care sare aiurea pe uliţă, niciodată pe o cale clară! Niciodată cu un scop! Dar plină de bube – corupţie, minciună, hoţie, ignoranţă – şi mândră, cu coada-n sus, să îi vadă toată Europa, toată lumea fudulia.