O lume în mare criză de idei

Dar flamanda dupa profit imediat si cu orice pret. Garantia profitului pe termen scurt si mediu este anchilozarea, incremenirea intr-un proiect uzat moral si epuizat temporal, inghemuirea sub umbrela zonei de confort pentru ca nu cumva sa o parasesti, din greseala, si minimalizarea sau eliminarea oricaror idei care ar putea schimba, fie si partial, profitabilele paradigme.

Nu exista o bariera mai mare in calea inovatiei decat cautarea si inventarierea bunelor practici de peste tot si incercarea de a le implementa ca atare, fara nuante, in medii complet diferite social, economic si cultural.

De fapt, exista nu atat o bariera mai mare, cat o amenintare directa si iminenta la adresa inovatiei: gargara pe tema inovatiei, izvorata doar din dorinta de a te inscrie in trendul cuvintelor rasunatoare. Trancaneala asta este mai toxica decat dezinteresul pentru inovatie ca solutie pentru anumite probleme ale societatii.

Sunt atatia oameni care umbla cu inovatia in gura si nu ii dau drumul orice s-ar intampla, ca un pitbull care tocmai si-a infipt maxilarul intr-un os de cauciuc (mare pacaleala!), incat ai senzatia ca traim intr-o lume atat de inovatoare si evoluata incat e capabila sa evite pandemii, razboaie si crize energetice si financiare, chiar daca toate ar fi comprimate si suprapuse in doi ani, sa zicem.

Dar hei, cum, lumea asta care practica betia de cuvinte crezand ca inoveaza nu a fost in stare sa evite pandemia, razboiul, criza energetica si criza financiara? Si se comporta in continuare ca si inainte, vechea aspiratie de a reveni la normal, crezand ca astfel ne vom salva cu totii?

Seamana prea mult cu scenele premergatoare scufundarii Titanicului, cand oamenii se distrau, cantau si dansau, desi vaporul deja luase apa, nu-i asa?

In astfel de momente precum cele pe care pe traim acum, ai nevoie de idei si de lideri autentici sau te prabusesti ca societate, organizatie sau sistem, mai devreme sau mai tarziu. Nu trebuie dovedit nimic in acest punct, daca ai deschis un manual de istorie macar in gimnaziu.

“Marius, draga, lumea duce lipsa de idei mari”, mi-a spus un mare om, il gasiti in multe carti de istorie a medicinei, in ciuda eforturilor urmasilor de a-l minimaliza, de a-l reduce la cel mai mic numitor comun.

Cel mai mic numitor comun - aceasta operatie trebuia sa ramana doar in cartile de matematica, nu sa se transforme in operatiune de masa, aplicata la nivel de societate, scoala, corporatie.

Daca esti educat in spiritul unor valori care au traversat milenii, iti vine greu sa intelegi cum lumea poate functiona si fara lideri autentici, si fara idei mari, de pe o zi pe alta, ca o cursa nebuna de nicaieri spre niciunde.

Oamenii si ideile lor minunate sunt necesari pentru a duce lumea mai departe, pentru a fixa mereu si mereu linia orizontului mai departe si mai departe, pentru a-i inspira pe oameni (si in primul rand pe copii si tineri, care au nevoie mai mult ca oricand de repede autentice) si a-i face sa inteleaga dimensiunea superioara a noastra, ca specie.

Altfel, traind din festival in festival, dezinteresati de stiinta, inovatie si idei mari, nu cumva viata noastra se reduce atat de mult incat practic asistam la o involutie la scara umanitatii?

Istoria noastra este de fapt o succesiune de urcusuri si hăuri teribile, din care de fiecare data am iesit prin viziune, idei, lideri şi nume proprii. Aşa a ramas in istorie Apolodor, nu Gabriel din Damasc, ati inteles ideea, iar exemplele sunt nenumarate.

O sansa ar fi mai, cata vreme mai sunt oameni care au acces la stirile cu rover-ele care exploreaza Marte si care se numesc banal - Spirit, Opportunity, Curiosity şi Perseverence - cand puteau sa se numeasca Las’ ca merge şi aşa, frăţioare.