O carte a Papei Benedict al XVI-lea

Papa Benedict al XVI-lea a publicat recent, în franceză, un al doilea volum al biografiei lui Iisus, sub titlul Jésus de Nazareth.

De l'entrée à Jérusalem à la Résurection, Edition du Rocher. În prefaţa la cel dintâi, de acum câţiva ani, autorul explică sensul pe care îl dă biografiei şi anume o interpretare a datelor care privesc atât viaţa, cât şi doctrina cristică. Interpretarea nu urmează nici calea istorică, aceea care, de la Renan încoace, se referă cu predilecţie la omul Iisus, nici calea strict teologică, din care viaţa şi faptele Domnului sunt dezlegate de orice contingenţă. Teolog eminent, Papa vine cu un punct de vedere diferit atât de cel al conservatorilor, cât şi de acela al reformatorilor radicali. El a cedat totuşi, într-o anumită măsură, acestora din urmă, deşi nu şi pretenţiei lor de a apropia de ştiinţă explicarea lucrurilor. Două sunt tezele noi din carte.

Volumul întâi a dat naştere unor dezbateri numeroase şi interesante. Au luat parte teologi aparţinând majorităţii cultelor, îndeosebi protestanţi. Aşa se explică preluarea şi comentarea unor puncte de vedere care depăşesc cadrul catolicismului. În primul volum erau de asemenea citate astfel de opinii, dar acum  sfera este mult mai cuprinzătoare. (Din câte mi-am dat seama, din faptul că nu sunt citaţi, teologii ortodocşi s-au arătat cel mai puţin interesaţi de carte. Nu mă miră rezerva lor. Cu un deceniu şi jumătate în urmă, participând la nişte întâlniri interconfesionale iniţiate de primarul din acea vreme al Aradului, Cristian Moisescu, am constatat că le frecventau credincioşi din cele mai diferite culte, mai puţin cel ortodox.) Dezbaterea capătă, în aceste condiţii, un caracter ecumenic, din care nu are decât de câştigat. E nu numai o dovadă de respect faţă de opiniile altora, uneori opuse, dar şi de aşezarea problematicii cristice pe o nouă bază. 

Al doilea element excepţional este recunoaşterea rădăcinilor iudaice ale creştinismului. Sigur că n-a putut scăpa nici până acum comentatorilor  faptul că multe din cuvintele lui Iisus provin din Vechiul Testament. Dar părea de rigoare să se insiste pe nerecunoaşterea de către evrei a lui Iisus şi pe rolul lor în crucificare. Papa Benedict al XVI-lea subliniază, mai întâi, faptul că nu poporul evreu ca atare i-a dorit moartea lui Iisus, şi, apoi, că între iudaism şi creştinism este o continuitate firească sub raport istoric, chiar dacă, în numeroase cazuri, Iisus transformă doctrina, o înnoieşte şi, în fond, propune o înţelegere diferită de aceea a tradiţiei veterotestamentare.

O carte profundă şi instructivă, care te obligă să renunţi la ideile preconcepute, chiar dacă datează de secole, şi să admiţi, o dată cu autorul ei, că, dacă sub raport istoric şi ştiinţific nu mai sunt de aşteptat mari descoperiri privitoare la Iisus, sub raport teologic, interpretarea e departe de a fi epuizată.