Numerologie şi alţi demoni. De ce are învăţământul românesc cununiile legate?
0Învăţământul românesc a pus cruce misiunii nobile de a educa societatea şi încet-încet se transformă într-un laborator în care diverşi indivizi îşi testează creativitatea sau se joacă de-a Paracelsus, iar ceea ce ating ei nu se preface în aur, ci în scrum.
Şcoala online a fost testul de turnesol pentru conceptul de educaţie în România şi a reuşit să scoată la iveală ceea ce mai reuşea cât de cât să ţină sub preş, prin inspectorate şi prin tot felul de scaune şi fotolii comode. Cea mai recentă apariţie în iconografia învăţământului românesc este doamna Selena Costea, inspector şcolar general în Galaţi care s-a remarcat printr-o circulară trimisă profesorilor, unde se promovează un curs de numerologie. Cel mai probabil profesorilor li se va citi în stele dacă este bine sau nu să se vaccineze şi aşteptăm cu interes următoarea propunere de perfecţionare didactică şi în cadrul unui curs de horoscop sau şamanism.
Într-o perioadă extrem de delicată când profesorii ar trebui să iasă public şi să-şi pună erudiţia în slujba unui discurs ştiinţific în ceea ce priveşte vaccinarea, ei aleg fie să tacă, fie să dea în bobi. În schimb, cadrele didactice şi-au dovedit disponibilitatea în momentul în care societatea românească şi-a dat măsura analfabetismului civic, referendumul pentru familia tradiţională şi au transformat catedra într-o tribună de la înălţimea căreia au predicat necesitatea acelei iniţiative. Oamenii care nu pot explica raţional apariţia curcubeului se găsesc, acum, în imposibilitatea intelectuală de a explica şi modul în care funcţionează un vaccin, însă au adoptat din oficiu o poziţie contrară, aşa cum îi şade bine unui om care pretinde că educaţia este cheia către o societate dezvoltată. Iniţiative bizare precum un curs de numerologie pentru profesori dau dimensiunea dezastrului şcolii româneşti. Dacă de-a lungul timpului acest organism numit educaţie este injectat cu doze mici şi constante de incompetenţă, mediocritate şi pseudoştiinţă nu ar trebui să ne şocheze atât de tare apariţii precum Alexandru Cumpănaşu făcând educaţie în paralel pe Tik Tok.
Eterna problemă a numirii directorilor de şcoli pare să-şi găsească soluţia într-o iniţiativă a ministrului educaţiei, Sorin Cîmpeanu, care propune desemnarea acestora pe baza votului profesorilor titulari din şcoală. Principalul neajuns al miniştrilor care s-au succedat în fruntea Ministerului Educaţiei este acela că sunt decuplaţi de la realitate, că desenează scenarii care nu pot avea aplicabilitate concretă; oamenii aceştia trăiesc în planul ideilor. Concursul de titularizare, în forma actuală, nu spune mare lucru despre calitatea cadrelor didactice, ci despre anduranţa unor oameni care vor stabilitate la locul de muncă, lucru de altfel dorit de oricine. Dar transferul de putere către profesorii titulari dintr-o şcoală pentru a-şi alege directorul nu înseamnă identificarea nevoilor locale şi a soluţiilor şi nici descentralizarea mult dorită, ci preponderenţa unei camarile în cancelarie. Iar suplinitorii nu au niciun cuvânt de spus în desemnarea directorilor pentru că nu sunt suficient de competenţi să obţină, uneori cu note de 10 chiar, posturile inexistene de titulari. Atunci când eşti elev ai un nod în gât când mergi să baţi la uşa cancelariei pentru că proiectezi asupra acelei camere imaginea unor profesionişti care discută idei, cărţi şi sunt purtătorii de cuvânt ai ştiinţei. Dar din interior e o lume la hotar cu evul mediu uneori, un timp în care ploaia, curcubeul, moartea cădeau în slujba farmazoanelor să fie explicate. Dacă nu ne preocupă practicile ancestrale, atunci îi dăm înainte cu creşterile salariale pentru profesori şi ne supărăm ca văcarul pe sat că nu se poate.
Oare cât de mare să fie reculul acestei societăţi dacă în 2021 apelează la numerologie ca să antreneze profesorii? Cât mai este până la următoarele planuri cadru din învăţământ unde vom avea opţionale de horoscop sau chiromanţie? Cine a legat cununiile învăţământului românesc şi când se rupe vraja?