Nu, America nu e şocată de ce a descoperit în România (puseu contra dezinformării)
0De fapt, nu a descoperit nimic în România. Decât eventual dezinformare. De vreo 2-3 ani au început să înmulţească site-urile care "informează corect" în diferite probleme (inclusiv româneşti) dar de fapt dezinformează cras şi fără nici o ruşine (şi, bineînţeles, fără nici un argument solid). Vă explic mai jos la ce mă refer.
Cocoon.ro, Nasul.tv, Fluierul.ro, Efemeride.ro, Meritocratia.ro, Ştiri-Extreme.ro, Justiţiarul.ro, Comisarul.ro, Cyd.ro, Departamentul-zero.ro, CapLimpede.ro - vă sună cunoscut numele acestor site-uri? O lista si mai lunga o gasiti pe VerificaSursa.ro
Dacă da, nu sunteţi singuri. Sute de mii de români au auzit de ele dar şi de puzderia de alte site-uri apărute pe platformele gratis Blogspot şi Wordpress.
Mediul unde aceste website-uri înfloresc şi îşi răspândesc informaţie este, unde altundeva, Facebook. Se distribuie într-o veselie link-urile către articolele produse de către aceste site-uri.
Bineînţeles, cum deja ne-am obişnuit, majoritatea articolelor au titluri de gen "MOŞTENIREA neştiută a lui Ceauşescu! | America e ŞOCATĂ de ce a descoperit în România" sau " Cel mai mare jaf de pe Terra! 6.300 de miliarde de euro valoarea reală a zăcămintelor de la Roşia Montană!" iar oamenii, şocaţi şi oripilaţi, se grăbesc să "informeze" şi pe ceilalţi din listele lor de "grozăviile" care se petrec la noi în ţară.
Odată cu apariţia Internetului s-a democratizat şi accesul la informaţie. Şi nu numai accesul dar şi producţia de conţinut este acum la îndemâna oricui. Iar odată cu Facebook şi cu alte reţele sociale s-a democratizat şi distribuţia. Practic, acum oricine poate deveni un producător şi distribuitor de conţinut putând avea impact nu numai naţional dar şi global.
În general acesta este un lucru bun şi asta pentru că informaţia nu mai poate fi controlată atât de uşor de guverne, sau chiar deloc. Dar există şi o parte negativă. Consumatorul s-a văzut în timp scurt (iar câţiva ani înseamnă timp scurt când vorbim de Internet) asaltat din toate direcţiile de această informaţie, lui rămânându-i sarcina de a filtra ceea ce citeşte (sau, câteodată anumite firme de distribuţie de content cum e Facebook sau Flipboard încearcă să facă această filtrare pentru consumatori).
Vorbind acum strict de mediul românesc (pentru că aceeaşi tendinţă se vede şi mondial, inclusiv în America), pe lângă publicaţiile consacrate de ani şi zeci de ani de zile (ziare, reviste, TV) au început să apară şi să se răspândească aceste pseudo-publicaţii online de "informare" (nu le pot spune decât pseudo şi pune informare în ghilimele, unele având conţinut gen "teoria conspiraţiei" dar şi, câteodată, conţinut vădit anti-Vest).
Ştiri care nu sunt verificate, articole despre subiecte (nu numai politice - să ne reamintim despre anti-vaccinări sau despre nutriţie, ca să dau doar nişte exemple) în care nu se face nici o argumentaţie validă au devenit sângele acestor pseudo-publicaţii, sânge care nu numai că le ţine în viaţă dar le face să şi prospere (unele numără zeci şi sute de mii de vizitatori lunar, ceea ce se traduce în bani buni din reclame).
Iar românii noştri amăgiţi de titlurile pompoase (nu v-aţi învăţat minte încă, expuşi fiind titlurile ziarelor de scandal?) distribuie aceste ştiri cu frenezie demnă de o cauza mai bună. Nu citesc acele articole cu atenţie şi mai ales nu le chestionează, adică nu-şi folosesc acel simţ critic şi spirit de analiză care te face să te opreşti după ce ai citit şi să te întrebi: "Oare chiar aşa o fi? Oare? Parcă sună totuşi prea bine ca să fie adevărat. Ce argumente logice şi ştiinţifice are? Ia să citesc mai cu atenţie şi să verific cat pot eventual."
O enormitate care nu şochează America
Ca să nu ne mai învârtim în jurul cozii, să luăm un "articol" care a început să circule pe Facebook, fiind oarecum o regurgitare/combinare a unor articole mai vechi (care şi ele la vremea lor au circulat într-o veselie).
Articolul despre care vorbesc a apărut în Nasul.tv dar şi pe Cocoon.ro sau Fluierul.ro şi anume cel care are titlul "MOŞTENIREA neştiută a lui Ceauşescu! | America e ŞOCATĂ de ce a descoperit în România" (nu dau linkul direct aici că nu vreau să contribui şi eu la raspindirea unei asemenea enormităţi, dar îl găsiţi pe unele din site-urile respective sau căutând pe Google exact după acest titlu).
Dacă îl citiţi cu atenţie veţi vedea cum se povesteşte despre Ceauşescu şi cum a scăpat el ţara de datorii, cum a surprins FMI-ul cu hotărârea lui de a plăti datoria înainte de termen şi ce sacrificii a trebuit să facă poporul român pentru asta.
Mai apoi se spune că ţara avea multe miliarde de dolari în conturi înainte de a cădea Ceauşescu şi datorii ale altora (ţări în curs de dezvoltare) către noi. De aici mai aflu că Ceauşescu prevăzuse (da, nu-mi vine să cred!) dezvoltarea industriei de electronică şi computere şi a luat măsuri de dezvoltare a industriei autohtone, mai ales pe bază zăcămintelor uriaşe de metale preţioase/rare de care dispunea România şi care puteau fi folosite la construirea acestei industrii (multe componente electronice folosesc metale preţioase şi rare în construcţia lor).
Mai aflu, stupefiat, că zăcămintele României de metale preţioase/rare ar fi de 6.000 miliarde dolari (sau euro, depinde ce articol citeşti). Adică trăim pe un maldăr de valută, oameni buni! (treabă cu zăcămintele astea au făcut subiectul unui articol separat numit "Cel mai mare jaf de pe Terra! 6.300 de miliarde de euro valoarea reală a zăcămintelor de la Roşia Montană!" şi s-a bucurat de o popularitate mare când au fost demonstraţiile Salvaţi Roşia Montană).
Ba mai aflu că Ceauşescu intenţiona chiar să facă concurenţă FMI-ului (şi în speţă Americii), adică să dea bani cu împrumut la scară mare ţărilor care aveau nevoie.
Textul este întreţesut cu nişte păreri şi întrebări retorice (că nu le pot spune altfel) gen "Cine a făcut-o?...Există indicii că...avionul ar fi avut la bord lingouri de aur...Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce...Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog...Să nu fi ştiut nici măcar premierii...Ceauşescu intenţiona că in decurs de o jumătate de secol...acest plan conceput de mintea nu prea şcolită a lui Ceauşescu...".
Spiritul critic şi de analiză
Pentru mine e şocant să văd cum oameni inteligenţi, cu facultăţi sau fără (facultatea nu garanteaza inteligenţa), de la care m-aş fi aşteptat la o judecată la rece au contribuit la raspindirea acestui articol (şi a celuilalt, cel cu trilioanele).
Oameni care nici o clipă nu s-au oprit din citit (asta dacă au citit în întregime) şi nu cred că şi-au pus spiritul critic şi de analiză în acţiune.
Să luăm doar câteva subiecte din acel text despre "moştenirea" lăsată de Ceauşescu şi să le analizăm puţin.
1) Datoria externă
Bun, Ceauşescu a vrut să scape de datorii cât mai repede posibil. Lăudabil gestul. Te simţi mai bine când nu eşti dator nimănui, nu?
Întrebarea mea e: cine a luat banii aia ca împrumut?? Nu cred că Occidentul i-a băgat dolarii forţat pe gât lui Ceauşescu. I-a oferit, cu o dobândă avantajoasă, şi el i-a luat. În jur de 2.3 miliarde de dolari (dupa unele surse), începând cu 1975 până în 1984 când relaţia cu FMI şi Banca Mondială a încetat. Între timp, s-au acumulat şi dobânzile aferente iar datoria ajunsese la peste 10 miliarde de dolari, pe care Ceauşescu a început să o plătească accelerat până în '89 (el ar fi trebuit plătit în 25 de ani de la contractare - plătindu-se mai devreme au fost plătite şi penalizări). Beneficiile împrumutului e că s-a industrializat o bună parte din economie (deşi destul de haotic), s-au construit locuinţe. Costul, care a început să se facă simţit după '82, îl cunosc cei mai în vârstă, iar cei tineri ar fi bine să se informeze (citiţi mai multe despre relaţia lui Ceauşescu cu FMI).
Deci Ceauşescu face datorii şi noi le plătim. Apoi vine revoluţia şi linia a doua din partid se pune pe furat tot ce prinde. În felul asta tot ce s-a construit (cu excepţia apartamentelor pe care majoritatea românilor şi le-au cumpărat) trece în mâinile câtorva. Şi tot noi îl ridicăm în slăvi pe Ceauşescu şi fosta lui camarilă. Bravo.
2) Concurenţă la FMI
America (principala finanţatoare a FMI), săraca de ea, cred că tremura toată ca România să nu cumva să înceapă să facă concurenţă Fondului Monetar. Va daţi seama? Nu făcea URSS concurenţă prea mare FMI-ului dar România nu avea nici o problemă în a se luă la trântă. Chiar o începuse, acordând împrumuturi unor ţări în curs de dezvoltare sau ţări din lumea a 3a (cam 8 miliarde dolari - dar nu toată suma a fost cash ci de multe ori prin barter). Şi atât de bine au fost acordate şi gestionate împrumuturile acestea încât marea lor majoritate nu au mai fost recuperate, nici înainte nici după Revoluţie. Bun management am avut.
Sigur mândria patriotică a fost ridicată la cote mari în sufletul celor care au citit pasajul asta. "Le-am fi dat FMI-ului peste nas dacă mai trăia tatăl nostru! Ce contează că muream de foame."
3) Cele 6.3 trilioane de euro (sau dolari) - adică 6.300 milioane sau 6.300.000.000.000 (va rog să nu leşinaţi încă)
Există un alt articol, "Cel mai mare jaf de pe Terra! 6.300 de miliarde de euro valoarea reală a zăcămintelor de la Roşia Montană!", în care se tratează mai pe larg subiectul. Îl puteţi găsi pe Google.
La un moment dat mi-am pierdut o jumătate de zi ca să refac nişte calcule arătate în acel tabel în care era prezentate minereurile preţioase/rare care putea fi extrase din munţii de la Roşia Montană (vedeţi tabelul mai jos).
Din nou, cifrele mi s-au părut prea frumoase ca să fie adevărate (mai ales că se bazau pe un studiu vechi de pe vremea comunistă! Nu ar trebui actualizat oare?) aşa că am trecut la ceva investigaţii (trăiască mini-calculatorul şi Internetul).
Să luăm substanţele care ar fi, potrivit "articolului", în cantităţi cele mai mari.
Potrivit RMGC, la Roşia Montană s-ar exploata un total de 218.000.000 (218 milioane) tone minereu în decurs de 15-20 de ani.
Mai jos e un Top 4 al substanţelor care ar aduce cel mai mare venit potrivit acelui "articol": Arsenic (As), Titaniu (Ti), Vanadiu (V), Aur (Au).
Arsenic (As)
Potrivit acelui "articol":
- în cele 218 milioane tone de minereu se găsesc 1.090.000 tone As
- care ar costă 3200$/kg
- sunt 5kg/tonă de minereu
- un total de 16.000$/5kg/tonă de minereu
- un total mare de 3.456.000.000.000$ - 3.45 trilioane dolari pentru cele 1.080.000 tone As (3.200.000$/tonă de substanţă!)
Să vedem datele reale.
În 2012 în toată lumea s-a produs 44.000 tone de trioxid de arsenic (din care se extrage arsenicul pur) iar rezervele mondiale estimate sunt în jur de 880.000 tone trioxid de arsenic. China, Chile şi Maroc sunt cei mai mari producători.
Preţul pentru o tonă de arsenic 99% puritate e în jur de 1.500-1.700 (2012). Iar preţul pe tonă de trioxid de arseniu (din care se extrage cel pur) este de în jur de 500 dolari (2011).
Deci, potrivit calculelor folosind preţurile şi cifrele reale, în toată lumea se produce pe an 44.000 tone de trioxid de arsenic care costă cam 500$/tonă, adică 22.000.000$. Rezervele mondiale de minereu de arsenic sunt de cam 880.000 tone, adică 440.000.000$ (patru sute milioane).
Chiar dacă cele 880.000 tone ar fi 99% arsenic pur, şi deci mai scump, sumă totală ar fi de 1.496.000.000$ (1 miliard, 496 milioane). Nicidecum 3.45 trilioane dolari!
Şi chiar dacă am avea (numai noi) 1.080.000 tone As pur tot ar costă 1.836.000.000 dolari (1 miliard, 836 milioane). Având în vedere că mai mult arsenic ar fi aruncat pe piaţă (de la noi) şi preţul probabil că ar scădea.
*Surse:
- http://en.wikipedia.org/wiki/Arsenic_trioxide
- http://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/commodity/arsenic/myb1-2011-arsen.pdf
- http://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/mcs/2013/mcs2013.pdf
- http://en.wikipedia.org/wiki/Prices_of_elements_and_their_compounds
Titaniu (Ti)
Potrivit acelui "articol":
- în cele 218 milioane de minereu se găsesc 218.000 tone Ti
- care ar costa 6.610$/kg
- sunt 1kg/tonă de minereu
- un total de 6.610$/1kg/tonă de minereu
- un total mare de 1.440.980.000.000$ - 1.44 trilioane pentru cele 218.000 tone Ti (6.610.000$/tonă de substanţă!)
Să vedem datele reale.
În 2012 în toată lumea s-a produs 190.000 tone de titanium sponge (care se obţine după prima fază de prelucrare a minereurilor oxid de titaniu - procesul Kroll - din acest sponge se obţin produse finite). Rezervele mondiale de minereuri de titaniu (ilmenit - mai puţin bogat în titaniu - şi rutil - ceva mai bogat) sunt estimate cam la 2 miliarde tone.
Preţul pentru o tonă de titaniu sponge este de 12.000$/tonă, adică 2.280.000.000$ pentru cele 190.000 tone de sponge produse anual (2012). Deci în lume se produc 190.000 tone de titaniu sponge care valorează 2.2 miliarde dolari. Chiar dacă în zăcământul de la Roşia Montană ar conţine 218.000 tone titaniu el ar valora 2.6 miliarde dolari, nicidecum 1.44 trilioane!
*Surse:
- http://en.wikipedia.org/wiki/Titanium
- http://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/commodity/titanium/mcs-2013-titan.pdf
- http://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/mcs/2013/mcs2013.pdf
- http://www.infomine.com/investment/metal-prices/ferro-titanium/
Aur (Au)
Hai să mai luăm încă un exemplu, şi anume aurul.
Potrivit acelui "articol":
- în cele 218 milioane de minereu se găsesc 327 tone Au
- care ar costa 55.400$/kg
- se găsesc 1.5g/în tona de minereu
- un total de 83.1$/1.5g/în tona de minereu
- un total mare de 18.115.800.000$ - 18.1 miliarde pentru cele 327 tone Au (55.400.000$/tonă de substanţă)
Să vedem datele reale.
În 2013 totalitatea aurului extras în lume a fost de 2770 tone. La un preţ al aurului (2013) de 1400$/uncie (49.000$/kg) cantitatea de 2770 tone ar valora 135.730.000.000 dolari (135 miliarde).
Rezervele de subsol totale estimate ar fi cam de 54.000 tone.
La sfârşitul anului 2009 s-a estimat că întreaga cantitate de aur extrasă de omenire de la începuturile ei ar fi cam de 165.000 tone. La un preţ al aurului (2009) de 1.600$/uncie (56.000$/kg sau 56.436.800$/tonă) întreaga cantitate ar valora 8.5 trilioane dolari (jumătate din produsul intern brut anual al SUA).
În lista ţărilor producătoare de aur pe 2006 România figura pe locul 54 cu 1.8 tone anual.
În "articolul" despre Ceauşescu se menţionează că România ar mai avea 6.000 tone aur în rezerve de subsol, care ar costa 250 miliarde dolari (potrivit aceluiaşi "articol"). La preţul actual, 6.000 tone aur ar valora 315.000.000.000 dolari - 315 miliarde (1.500$/uncie, 52.500$/kg, 52.500.000$/tonă).
Dar nici o statistică mondială nu dă România în clasamentul ţărilor de top care au rezervele exploatabile cele mai mari de aur. Potrivit Statista (un portal online de statistici), cele mai mari reserve exploatabile le-ar avea Australia (9.800 tone), Africa de Sud (6.000 tone - poate cei care au afirmat că noi am avea 6.000 tone reserve au confundat ţara noastră cu Africa de Sud?), Rusia (5.000 tone), Chile (3.900 tone), americanii având 3.000 tone.
Dacă proiectul Roşia Montană ar demara s-ar exploata cam un total de 247 tone de aur (899 tone argint) pe o perioadă de 16 ani. Această cantitate totală de aur ar valora 12.967.500.000 dolari la preţul actual (12.9 miliarde - 52 milioane dolari/tonă). Cele 899 tone de argint ar valora 496.248.000 milioane dolari (552.000 dolari/tonă).
Întrebarea e: de unde s-a scos că am avea rezerve exploatabile de 6.000 tone de aur?? Din care burtă? Şi asta încă de pe vremea lui Ceauşescu.
*Surse
- http://en.wikipedia.org/wiki/Gold
- http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_gold_production
- http://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/mcs/2013/mcs2013.pdf
- http://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/commodity/gold/mcs-2014-gold.pdf
- http://www.statista.com/statistics/248991/world-mine-reserves-of-gold-by-country/
TOTAL
La cele trei substanţe analizate avem următoarele preţuri:
- Arsenic (As): 1.080.000 tone As rezervă (potrivit "articolului") = 1.8 miliarde dolari (preţul real)
- Titaniu (Ti): 218.000 tone Ti rezervă (potrivit "articolului") = 2.6 miliarde dolari (preţul real)
- Vanadium V: 545.000 tone V (potrivit "articolului") = 10.9 miliarde dolari (20.000 dolari/tonă - preţul real)
- Aur (Au): 6.000 tone aur (potrivit "articolului") = 315 miliarde (preţul real)
Dacă facem calculele potrivit "articolului" (de cantitate şi preţuri) atunci primele trei substanţe, Arsenic, Titaniu şi Vanadiu, au cel mai mare impact în estimarea aceea de "6.3 trilioane dolari" (în jur de 5.9 trilioane). Dacă adunăm şi cele 6.000 tone de aur presupuse am ajunge la 6.2 trilioane. Restul mineralelor prezentate în "articol" sunt în cantităţi mai mici decât primele două.
Problema e că cel care au scris "articolul" acela preluat apoi de mai toate publicaţiile menţionate (ing. Doru Apostol - are şi website pe Blogspot.com) şi-a luat preţurile care ar dori să existe ca să-i iasă numărul acela de 6.3 trilioane, nu preţurile reale (notă: autorul articolului a folosit site-ul chemicool.com - singura lui sursă de informare - unde se dau preţuri la substanţe - dar acele preţuri nu concordă cu nimic din ce am găsit pe Internet, fiind mult mai mari).
Preţurile din ziua de azi la acele minerale sunt cu mult sub ceea ce se prezintă în "articol" şi se pot verifica pe Internet (remarcaţi că folosesc ghilimelele când vorbesc de articol, pentru că nu are valoare de articol adevărat).
Dacă facem calculele luând în considerare cantităţile precizate în "articol", dar cu preţurile actuale vedem că acele 6.3 trilioane s-au evaporat până au ajuns la 330 miliarde! O mică foarte mare diferenţă. Şi, culmea, "articolul" precizează că suma de 6.3 trilioane e una minimă!
Iar dacă luăm în calcule şi cantităţi rezonabile (adică avem noi mai multe rezerve de Arsenic şi de Aur decât are o lume întreagă??) acele miliarde ar scădea şi mai mult.
*NOTĂ: Puteţi să încercaţi şi voi să faceţi aceste calcule. Căutaţi pe Google după titlul "Cel mai mare jaf de pe Terra! 6.300 de miliarde de euro valoarea reală a zăcămintelor de la Roşia Montană!" (nu vreau să pun link aici către articol pentru că nu vreau să contribui la raspindirea directă a lui, dar mai jos aveţi tabelul după care m-am luat). Apoi căutaţi preţurile din ziua de azi la acele substanţe (eventual puteţi caută şi concentraţiile pe tonă de minereu - eu nu am căutat, am luat doar cifrele prezentate de „articol”). Iar dacă mă înşel, sunt gata să primesc roşiile în cap.
4) Ceauşescu şi industria de înaltă tehnologie
Se spune în articol că Ceauşescu anticipase explozia industriei high-tech şi având în vedere asta se asociase cu compania americană Texas Instruments pentru a construi IPRS Băneasa.
Acum încerc eu să-mi închipui un cizmar care putea prevedea boom-ul high-tech care urma să vină în lume. Şi nu am atâta imaginaţie. Foarte puţine minţi, luminate într-adevăr, din lumea asta au reuşit să prevadă unele din ceea ce a urmat în viitoarea industrie high-tech. Acum aflu că Ceauşescu a fost unul din ele. Ha!
România ar fi putut deveni o ţara de top în domeniu. Eu mă întreb de ce naiba nu am putut fabrica nişte televizoare color mai acătării în perioadă aia (vă mai amintit cum arătau Elcrom-urile sau Telecolor?). Sau de ce nu am intrat în televiziunea color mai devreme (de abia în '83 TVR-ul emitea color - când mulţi alţii o făceau din anii '60-'70). Posibilităţi aveam cică, nu?
În ziua de azi, România este o ţară de top în domeniul IT (cel puţin în Europa), dar nu la hardware, ci la software. Adică la capacitatea de a scrie programe pentru computere. Iar în ziua de azi software-ul aduce mai multă plus-valoare decât hardware-ul. Sub anumite aspecte - ştiinţele exacte - educaţia pe vremea regimului lui Ceauşescu a fost bună. Ieşeau ingineri pe bandă rulantă, iar asta s-a văzut în anii de după revoluţie. După unele statistici, industria de IT reprezintă 10% din produsul naţional brut al României. Nu ar strica deloc să crească la mult mai mult.
5) Isărescu şi aurul
Se spune în articol că Isărescu a dispus mutarea a 2/3 din rezerva de aur de 103 tone în străinătate după revoluţie şi că asta ar impacta cumva economia ţării. Din câte ştiu eu, multe ţări practică treabă asta. La fel şi cu banii din rezerva valutară: nu se ţin în totalitate sau în majoritate în ţară ci în afara ţării. Tu personal nu ţii banii la saltea, ci în bănci (îi ţineai la saltea când nu erau băncile sigure). Asta e şi o asigurare contra unor riscuri (naturale sau umane - războaie, jafuri). Germania însăşi şi-a plasat cea mai mare parte a reservelor de aur în SUA în timpul războiului rece de teama unui eventual conflict pe teritoriul ei şi de a pierde această rezervă (deşi recent - după războiul rece - contemplează sau a şi început deja mutarea înapoi a aurului).
O altă afirmaţie e că Isărescu a înstrăinat (vândut) din aurul ţării în 1999-2000. Din câte îmi amintesc eu, ţara noastră era într-o groapă adâncă atunci (incapacitate de plată) şi avea nevoie de bani (iar FMI-ul fie că nu mai dădea, fie dădea cu dobânzi prea mari). Aşa că mi se pare logic să vinzi din aur. Ştiu că unii oameni preferă să aibă BMW la poartă şi să facă foamea. Deh, statusul contează. Dar asta nu se aplică la nivelul ţării.
***********************
La finalul acestui articol cam lung, nu ştiu dacă să râd sau să plâng.
Da, Ceauşescu a lăsat o moştenire. Un popor traumatizat căruia şi acum îi este teamă de umbra lui iar o parte din el îl regretă şi acum pe conducătorul suprem, ca o nevastă bătută de bărbatul său şi care se întoarce veşnic la el crezând că nu găseşte altul mai bun.
Un popor traumatizat care devorează şi răspîndeşte orice articol care-i gâdila orgoliul şi îl face să se simtă bine, fără să mai verifice. Un popor care mai degrabă se lasă condus de sentimente decât de raţiune (de aici şi succesul unor articole şi unor televiziuni care ştiu să apese pe pedala sentimentalismului deşănţat).
Bine, hai să nu generalizez, mă refer doar la o parte din acest popor.
Acest fenomen de a răspîndi ştiri/articole neverificate le-am observat şi la americani în ultimii ani. Şi la ei sunt destule site-uri care au apărut de ceva vreme şi care produc "articole" care apelează la sentimentalismului deşănţat (şi dezinformează în acelaşi timp) care mai apoi merg viral pe Facebook.
Poate de acolo am importat şi noi moda, iar dacă e aşa e încă o mostră că tindem să importăm ce e rău în America înainte de a importa ce e bun.
Când dăm un click pe Like sau un Share, când comentăm, automat devenim creatori/distribuitori de conţinut. Odată cu libertatea asta toţi care utilizăm Internetul am primit noi responsabilităţi, vreme sau nu vrem. Şi ar fi bine să "creştem mari" şi să ne luăm în serios responsabilităţile, mai ales când acţiunile noastre (simplul Like, Share, Comment) pot influenţa şi pe alţii.
Nu ştiu dacă tendinţa asta de a răspîndi conţinutul neverificat e consecinţa a faptului că suntem depăşiţi de cantitatea de informaţie existentă şi nu mai avem voinţa de a o pune la îndoială. Poate e şi asta, poate e şi lenea, şi da poate e şi prostia la mijloc. Internetul e aliatul nostru dar poate fi şi inamic. Avem puterea (şi sper discernământul) de a alege dar să nu uităm că ceea ce alegem nu ne afectează doar pe noi ci şi pe alţii.
Mi-ar place ca acest articol să se răspândească măcar la fel de mult ca cele menţionate mai sus. Din păcate, nu conţine decât o cercetare din mai multe surse şi nu gâdilă orgoliul nimănui. E doar un îndemn la stoparea proliferării dezinformării.
Va las cu analistul de ştiri Sally Kohn care, într-o discuţie TED, spunea: "Nu interacţionaţi cu ştiri/articole care apar că vor să vă facă furios/furioasă. Da-ţi click-ul vostru preţios surselor în care aveţi încredere cu adevărat (încredere câştigată de-a lungul timpului - un site apărut peste noapte nu are cum să fie mai de încredere decât o publicaţie cu zeci de ani în spate)." (engleză: "Don't engage with news that looks like it just wants to make you mad. Instead, give your precious clicks to the news sites you truly trust.").
*NOTĂ: Nu mă interesează convingerile politice ale lui Sally Kohn. Nu pentru aia am postat videoclipul aici, ci pentru că ceea ce spune specific în acest clip a rezonat cu mine şi mi s-a părut logic.
*NOTĂ: Naşul.tv se erijează într-o televiziune online şi publicaţie independentă. Foarte bine, este nevoie de independenţi...dar atunci ar trebui să ştie că jurnalismul independent nu o scuteşte de fact-checking, adică verificarea ştirilor şi articolelor postate pe site. Iar articolul cu "Moştenirea lui Ceauşescu" e la loc de cinste acolo. Copiat exact cum e şi pe alte site-uri mentionate mai sus. Probabil atrage trafic bun. Dar îi scade credibilitatea. Şi credibilitatea e un capital mai important decât banii, în presă cel puţin.
Unele din aceste articole sunt preluate şi de site-urile unor televiziuni importante.