Neveste şi amante în politica românească

În recent apăruta carte „Triburile – O patologie a politicii româneşti de la Revoluţie la Generaţia Facebook“, profesorul Vasile Dâncu dedică un capitol relaţiei dintre sexul frumos şi politică. Sub titlul inspirat „Oglindă pentru nevestele politicienilor”, reputatul sociolog de la Cluj face o analiză extrem de interesantă  a tipologiei femeii prezente in ”establishment”-ul politic românesc.

Generos în laude cu femeile care au ales cariera politică, Vasile Dâncu se dovedeşte necruţâtor cu cele pe care le numeşte generic neveste de politician, acuzându-le de arivism, corupţie morală şi de apetenţa pentru jocuri perverse: „Nevestele politicienilor aprobă bugete sau finanţări. Trebuie să dăm afară nevestele din politică!” este concluzia lui Dâncu care a apărut şi ca titlu al unei cronici scrise de Bianca Sara pentru „Adevărul”. Concluzia pare cu atât mai dură cât vine din gura unui om care a făcut politica la nivel înalt şi despre care nu se poate spune că are comportamente de misogin.

Însă ce ne facem atunci când graniţa dintre femeia politician şi femeia nevastă sau amantă de politician nu prea mai există? Când în politică dictează interesele clanurilor sau ale triburilor dacă vreţi. Când avem „famiglii” întregi băgate în politică, în toate combinaţiile posibile: tată-fiu-noră, soţ-soţie, sot-soţie-amantă, socru-fiica-ginere etc. Cum mai facem diferenţa dintre femeia de carieră politică şi „nevasta“ eventual rea care îi „uzurpează“ puterea soţului lider politic? Soţia premierului Ponta face şi ea politică, la fel socrul. Soţia fostului preşedinte interimar Crin Antonescu face politică. Gabriela Firea face politică, la fel ca soţul Pandele etc. Ca să nu mai vorbim de puzderia de amante care au invadat instituţiile statului şi fac politică fără să le pese câtuşi de puţin că politica e curvă. 

Situaţia devine încurcată, drept pentru care nu ne-ar strica un mic excurs istoric. Femeia a avut tot timpul un rol bine conturat în politică. Pentru femei s-au câştigat şi s-au pierdut războaie. Şi tot femeile, neveste sau amante, au stat în spatele celor mai puternici bărbaţi ai lumii. 

La noi la români, prima femeie care a jucat un rol istoric major a fost Regina Maria, dar tot în preajma dinastiei monarhice avem şi exemplul negativ al Elenei Lupescu, „ţiitoarea” lui Carol al II-lea. Perioadă comunistă dominată la începutul şi sfârşitul ei de două femei sinistre, Ana Pauker şi Elena Ceauşescu au adus în prim plan activista cu coc, lipsită de feminitate şi transformată într-un roboţel al Partidului. 

Pe acest sol potrivnic, femeia politician de carieră s-a dezvoltat mai greu după Revoluţie. După apariţiile episodice, militante ale Doinei Cornea şi ale Anei Blandiana s-a instalat hegemonia masculilor, spartă pentru puţină vreme de câtre Mona Muscă. Apoi a devenit „cool” să promovezi femei în politică. A făcut-o Năstase, a făcut-o Băsescu şi chiar Nea Nelu. Aşa a apărut noua generaţie de „politiciene”, amazoane de stânga sau de dreapta: Corina, Daciana, Rovana, Gabriela, Sulfina, Anca, Roberta, Alina, Monica, Elena şi multe altele.  

Fiecare cu calităţile şi ambiţiile lor au reuşit să ajungă în prim planul politicii, fără însă să schimbe ceva esenţial. Va trebui să mai treacă multă vreme până ce România va avea un preşedinte-femeie, dar asta poate ţine şi de conservatorismul electoratului din spaţiul mioritic. Îi dau dreptate lui Vasile Dâncu că femeile au făcut politica din România un pic mai frumoasă şi mai bună, măcar prin prisma faptului că nu avem prea multe doamne în zeghe din cauze grave de corupţie. 

De asemenea, sunt de acord că nevestele de politician nu au făcut pe cât ar fi putut să facă, de la discreţia de modă veche a tovarăşei Nina Iliescu la cea impusă a Mariei Băsescu, de la ambiţiile personale ale Mihaelei Geoană la rapacitatea Danei Năstase, despre care se spune că ar fi fost un fel de creier al afacerilor fostului premier. Avem pe Daciana Ponta docilă şi cam inconsecventă şi multe aşteptări de la Carmen Iohannis. 

Dar cancerul cel mai mare vine indiscutabil de la amantele politicienilor. Fără educaţie prea multă şi cu un tupeu grozav, ele au devenit „motorul” corupţiei, creând pe lângă nevestele politicienilor noi centre de putere, noi generatoare de bugete şi finanţări obscure, toate pe spatele unui popor din ce în ce mai sărăcit. De aceea îmi permit cu modestie să-l completez pe profesorul Vasile Dâncu şi să spun că pe lângă neveste, trebuie să le dăm urgent afară din politică şi pe amante!

PS: Nu am scris acest text ca un argument împotriva prezenţei femeilor în politică. Ba din contră! Militez pentru ca femeile adevărate, care nu mai încap în politică din cauza nevestelor şi amantelor, să poată ajunge într-o zi la conducerea României!