Moldova în Europa cu haltă la Moscova

Dimineaţă la ora 7.00 am primit un telefon pe care nu credeam că-l voi primi vreodată-n viaţă. „Au câştigat comuniştii!", aud în receptor. Pentru câteva clipe am avut senzaţia că mă prăbuşesc în timp, în urmă cu 20 de ani. Ce să câştige comuniştii? Care comunişti? 

În Republica Moldova se vorbeşte în rusă. Foarte multă rusă. La mall, în autobuz, în scara blocului. Până şi unii poliţişti de la Rutieră îţi vorbesc în rusă. Şi ieri, în faţa urnelor de vot, s-a vorbit în rusă.

Comunismul nu s-a născut în stepele siberiene, dar a fost dus la perfecţiune acolo. Mulţi avem senzaţia că a fi comunist înseamnă a fi într-un anume fel. Bazându-ne pe celebra idee „fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi". Viaţa ne serveşte însă încă o lecţie. Şi comunismul rigid se poate schimba atunci când vine vorba despre a ajunge la putere.

Altfel, cum ai putea să-ţi explici că al doilea om după Vladimir Voronin în Partidul Comunist din Moldova a transmis un mesaj pro-european? „Partidul Comuniștilor nu este un partid comunist, ci unul de tip socialist-european", a spus Iurie Munteanu, secretarul executiv al comuniştilor, în această campanie. Mulţi au râs de acest mesaj. Se pare însă că a prins.

Rezultatele alegerilor din Republica Moldova sunt pentru mine ca un déjà-vu. Am senzaţia aceea stranie ca la prezidenţialele din România, când sondajele de opinie m-au păcălit. Am crezut că am învăţat o lecţie atunci. Ca de obicei, în viaţă uiţi uşor.

Exit-poll-urile oferite aseară în Moldova de CBS-AXA şi IRES s-au dovedit a fi cel puţin o glumă proastă. Nu sunt sociolog, dar să ai o marjă de eroare de 7% până la 10% mă face să cred că sondajele au fost făcute în apartamentele unor vrăjitoare şi nu în birouri de statisticieni.

Oricum, nu mai contează. Ce este clar e că poporul moldovean a ales. Moldovenii au ales într-un proces liber, democratic, să fie conduşi de un partid cu nume de trecut. Este opţiunea lor. Iar dacă avem pretenţia că noi, românii, credem în democraţie, atunci trebuie să le respectăm alegerea.
Comparaţia este poate forţată, dar istoria ultimilor 20 de ani din România ne-a arătat că nu există un partid care să deţină cheia succesului. Că indiferent cine a fost la putere, liberal, democrat sau social-democrat, politica servită a avut acelaşi impact asupra vieţii noastre de zi cu zi.

Niciun politician nu aleargă după putere din dragoste de oameni. Puterea se doreşte doar pentru control. Iar controlul este important pentru un singur lucru: banii. Şi sunt sigură că banii au acelaşi gust pentru anti-comunişti ca şi pentru comunişti. Tot ce sperăm mereu e ca cel care ajunge să ne conducă să facă mai puţin rău decât cel de dinaintea lui.

Moldova va trăi şi după 28 noiembrie. Nu este sfârşitul lumii. Şi dacă moldovenii vor vrea altceva, vor avea şansa să schimbe ceva la următoarele alegeri. Până atunci vor trebui să aştepte şi, poate, să îndure. Pentru că puterea alegătorului se sfârşeşte odată ce a pus ştampila de vot.