Macrostabilitate: leul stă tolănit, „Tigrul“ e ţeapăn. Cum a fost scoasă  România din recesiune cu defibrilatorul statistic

Nici gălăgia campaniei electorale, nici zăngănitul armelor din Ucraina, nici măcar anunţarea unor rezultate suspect de bune pentru economie n-au deranjat leul. A rămas tolănit în intervalul 4,40-4,44 (vorba guvernatorului Mugur Isărescu) şi bine a făcut. Mai rău stă, însă, „Tigrul Europei“, care a avut nevoie de defibrilatoarele statisticienilor pentru a da semne de viaţă.

Cu toată reverenţa faţă de teoreticienii care ne laudă macrostabilitatea economică, nu putem să nu remarcăm acţiunile disperate (perfect asemănătoare cu ale paramedicilor de pe lângă accidentaţii în moarte clinică) întreprinse de statisticienii care au scos cu pixul economia din recesiune.

Cum au procedat oamenii cifrelor? Văzând pulsul aproape de zero din primele două trimestre ale economiei (care în 2013 era „Tigrul Estului“) şi uitându-se la calendarul care-i obliga să iasă cu o veste bună, au revizuit întreaga serie de date de pe „electrocardiograma“ evoluţiilor anterioare.

Să recapitulăm: în trimestrul I şi în trimestrul II economia a mers consecutiv pe minus, ceea ce în termeni tehnici se numeşte recesiune.

Acest cuvânt, recesiune, dă frisoane oricărui politician aflat la butoanele guvernării, astfel că – mai ales în toiul campaniei electorale – unii nici nu puteau respira în preajma lui. Trebuia, deci, eliminat din raportările economice.

Lucru care pentru statisticieni n-a fost tocmai greu, dar nici neapărat uşor.

Au trecut deci la treabă: recesiunea a început în trimestrul I 2014, când economia a ieşit pe minus faţă de trimestrul anterior (IV din 2013)? Foarte bine, au revizuit trimestrul anterior pentru ca T1 să revină pe plus.

Dovada: în raportarea iniţială, în trimestrul IV 2013 economia consemnase o creştere de 1,6% (după care, firesc, a urmat o cădere abruptă în trimestrul următor, I 2014); în raportările ulterioare, însă, această creştere a fost din ce în ce mai atenuată, ajungându-se în final la 1,1% (după care, firesc, în trimestrul următor, I 2014, economia a trecut de la minus la plus).

Datele fiind estimative, sigur că se putea umbla la zecimalele de după virgula unui punct procentual, dar această revizuire a însemnat, de fapt, diferenţa dintre creştere (fie ea şi anemică) şi recesiune.

Trimestrul I 2014 n-a mai ieşit pe minus pentru că trimestrul IV 2013 (anteriorul) a fost mai slab, şi astfel politicienii au scăpat de sperietoarea economică numită recesiune.

Şi să mai recapitulăm ceva: în trimestrul I din acest an am avut şi înzăpeziri, şi inundaţii. Era firească, astfel, sensibila contracţie a economiei din raportările iniţiale.

În aceste condiţii, nu-i aşa că a aduce linia de cifre de pe electrocardiograma „Tigrului“ de la -0,1% la +0,5% este echivalent cu şocul unui defibrilator?

Da, „Tigrul“ nostru era, de fapt, ţeapăn la începutul anului (este şi acum), dar politicienii preferă să se uite la liniile de pe cadrane în loc să-i vadă adevărata stare.

Cu domenii întregi încremenite din cauza suprataxării şi incertitudinilor, cu un sector de construcţii în plină prăbuşire (altădată motorul creşterii) şi cu o industrie care creşte doar prin câţiva reprezentanţi de marcă, nu e de mirare că în trimestrul III am ieşit cu +1,6% doar datorită agriculturii şi exporturilor.

Noroc că leul a stat tolănit şi n-am avut şi alte necazuri – de exemplu, scumpiri în piaţă sau creşteri de rate în bancă.

Nu ne mai rămâne, astfel, decât să sperăm că amorţirea suferită de „Tigru“ şi vândută oficial drept macrostabilitate, va fi temporară.