Iohannis şi Hellvig. Nu prea. Chiar deloc!

Aşa după cum scriam în editorialul publicat vineri, audierea prezentată drept maraton, lungă de aproape 7 ore, a directorului SRI, dl. Eduard Hellvig, şi defilările de geamantane cu documente clasificate nu au impresionat pe nimeni cu scaun la cap din România.

Totul a fost doar un spectacol de sunet şi lumină, un film de televiziune de serie B menit să simuleze apetitul spre transparenţă a principalului, mă rog, al celui mai popular serviciu secret din România. Ca şi preocupare renăscută a Comisiei parlamentare de control pentru ceea ce face şi, mai ales desface, la ceas de seară, instituţia creată în martie 1990 pe ruina fostei Securităţi.

Nici declaraţiile de presă ale d-lui Hellvig şi Ţuţuianu nu au păcălit oamenii de bună credinţă. De exemplu, cum ai putea să îi dai crezare directorului SRI care spune că ar exista încă de 25 ani un cod deontologic al celor ce lucrează în SRI şi că respectivul cod se respectă à la lettre când, pe de altă parte, afli despre ciudate înfrăţiri între fostul deputat dat dispărut Sebastian Ghiţă, fostul director al instituţiei, George Cristian Maior, şi fostul lui adjunct, adjunct şi al d-lui Hellvig, generalul acum în rezervă Florian Coldea. Cei trei - Maior, Coldea, Ghiţă - au petrecut concedii de lux, poate nu tocmai à l’ombre des jeunnes filles en fleur, însă că aceste vacanţe s-au consumat pe plaje de fiţe din lumea întreagă e cum nu se poate mai sigur.

Este cu totul imposibil ca, în context, să nu îţi aduci aminte de demisia intempestivă din funcţie a d-lui George Cristian Maior ca şi despre ultra-rapida lui expediere în serviciu diplomatic la Washington. La fel cum nu se poate să nu te pună pe gânduri informaţiile potrivit cărora ar exista unele autorizaţii secrete date de CSAT vizând asocierea dintre SRI şi DNA, documente pe care felurite ONG le vor acum declasificate.

Nu se poate ca în acelaşi context să nu îţi aminteşti durerea încercată de DNA atunci când i s-a interzis să recurgă la aparatele SRI pentru felurite interceptări. Iar în starea aceasta de nesiguranţă, de bănuială este imposibil să nu socoteşti că poate nu sunt chiar fără acoperire în fapte afirmaţiile fiului răposatului miliardar Dan Adamescu în conformitate că falimentul ASTRA ASIGURĂRI dar şi al altor afaceri ale familiei nu ar fi complet străin de implicarea SRI.

În urmă cu doi ani, cu ocazia desemnării domniei sale în funcţia de posibil candidat la şefia SRI de către preşedintele Klaus Iohannis , dl. Eduard Hellvig şi-a luat angajamentul că va face tot ce îi stă în putinţă pentru deparatizarea SRI de activităţi nu tocmai onorante. Cam acelaşi lucru l-a spus cu ocazia unui interviu acordat cam în acelaşi timp postului de televiziune Digi 24 preşedintele Klaus Iohannis.

Sigur, aşa după cum spuneam în editorialul de ieri, la originea frăţiei primejdioase SRI – DNA se află încurajările şi ordinele fostului preşedinte Traian Băsescu, ascultat orbeşte de dl. Maior.

Însă cei doi, Băsescu şi Maior, au dispărut din prim-planul poveştilor cu spioni, agenţi secreţi ori acoperiţi din România de doi ani şi mai bine.

Întrebându-ne dacă d-nii Iohannis şi Hellvig şi-au ţinut făgăduielile făcute în urmă cu doi, răspunsul cinstit e că nu. Nu prea. Chiar deloc.