Interviu cu Leonídio Paulo Ferreira, directorul cotidianului portughez, Diário de Notícias, despre 5 octombrie 1910 - o zi importantă din istoria Portugaliei
0Pentru istoria Portugaliei, ziua de 5 octombrie 1910 are o însemnătate istorică aparte deoarece s-a realizat trecerea de la Monarhie la Republică. Un moment important din destinul societății portugheze despre care a avut deosebita amabilitate să ne vorbească Leonídio Paulo Ferreira.
Mihaela Toader - Care este semnificația istorică și politică a zilei de 5 octombrie 1910, în Portugalia, astăzi?
Leonídio Paulo Ferreira* - Portugalia este astăzi o țară profund republicană. Constituția din 1976, adoptată în urma Revoluției din 25 aprilie 1974, exclude orice posibilitate de revenire la Monarhie, dar aveam deja un mic partid monarhic, iar pretendentul la tron, Dom Duarte de Bragança, este o figură apreciată de majoritatea populației și respectată în protocolul de stat. Prin urmare, 5 octombrie 1910 este o dată sărbătorită fără excepție de clasa politică, dar care nu mai este întâmpinată cu un mare entuziasm popular, deoarece republica este o formă de guvernare consolidată și considerată absolut naturală de marea majoritate a portughezilor. Cele două simboluri naționale principale, steagul și imnul, au fost adoptate după Revoluția din 1910 și au fost menținute de Estado Novo și de democrația post-1974.
Mihaela Toader - Ce a însemnat trecerea de la Regalitate la Republică? Care a fost principalul motiv sau nemulțumirea care a încurajat societatea portugheză să treacă la Republică? A fost o lovitură de stat sau o manifestare revoluționară?
Leonídio Paulo Ferreira - Monarhia Constituțională din Portugalia a rezultat din Revoluția Liberală din 1820 și din victoria finală a liberalilor în războiul civil care s-a încheiat în 1834. Această monarhie constituțională a fost ineficientă în modernizarea țării și, în ciuda sufragiului aproape universal (cu excepția femeilor), a existenței competiției intre partide și a unei largi libertăți de exprimare și a presei, era un regim controlat de elite și cu un rol important pentru rege, care, având puterea moderatoare, a demis guvernul, a ales un altul, iar apoi acest nou guvern a mers la urne și a câștigat alegerile. Treptat, în special la Lisabona și Porto, candidații republicani au câștigat influență, dar limitată la cele mai mari orașe. Sfârșitul monarhiei poate fi explicat probabil prin indignarea generată de Ultimatumul englez din 1890, aliatul tradițional al Portugaliei amenințând cu războiul dacă unele revendicări coloniale din Africa nu erau abandonate. Regele, Dom Carlos, a cedat în fața Angliei, iar republicanii l-au acuzat de slăbiciune. Nu și-a mai recuperat niciodată reputația.
Imnul național actual, A Portuguesa, datează din această perioadă și a fost inițial un cântec patriotic, plin de indignare față de englezi. În 1908, prin acceptarea unei dictaturi sub prim-ministrul João Franco, Dom Carlos a stârnit furia republicanilor, iar extremiștii l-au asasinat pe el și pe prințul moștenitor Luís Filipe pe o stradă din Lisabona. Ultimul rege, Dom Manuel al II-lea, era foarte tânăr și nepregătit pentru provocările la adresa regimului monarhic.
Mihaela Toader - Care au fost principalii actori ai momentului? Care au fost consecințele imediate? Dar cele pe termen lung?
Leonídio Paulo Ferreira - Principalul erou militar a fost Machado dos Santos. José Relvas a proclamat Republica în Primăria Lisabonei. Iar Teófilo Braga a devenit primul președinte (Manuel Arriaga a fost ulterior primul președinte ales). Monarhiștii au opus puțină rezistență, iar Lisabona fiind în mâinile republicane, restul țării a acceptat schimbarea. Au existat puține tentative de revoltă monarhică în anii următori, iar acestea au avut loc în nordul mai conservator al Portugaliei. Regele detronat a murit în exil, fără copii (D. Duarte este o rudă îndepărtată). Noua republică s-a concentrat pe educația publică și a redus considerabil puterea Bisericii Catolice, dar nu a acordat dreptul de vot femeilor portugheze. Cel mai rău dintre toate, tânăra republică nu a reușit totuși să modernizeze Portugalia, iar instabilitatea politică și gestionarea defectuoasă a finanțelor publice au fost considerabile. În 1926, armata a organizat o lovitură de stat care a inaugurat în cele din urmă Estado Novo, o dictatură de dreapta influențată de fascismul italian, dar în realitate un regim catolic-conservator, modelat după Oliveira Salazar.
Mihaela Toader - Se afla Portugalia în fruntea țărilor europene care au trecut de la Monarhie la Republică? De exemplu, în România, la acea vreme, 1910, situația politică era complet diferită.
Leonídio Paulo Ferreira - Când a început Primul Război Mondial, în 1914, existau doar trei republici în Europa: Franța, Elveția și Portugalia. Participarea la război, alături de aliatul său tradițional, a fost o modalitate de a obține sprijin diplomatic pentru noua republică și, de asemenea, de a apăra interesele coloniale în Africa, unde germanii au atacat Portugalia atât în Angola (vecina cu Africa de Sud-Vest germană), cât și în Mozambic (care se învecina cu Africa de Est germană). Portugalia a fost fondată în 1143 de regele Afonso Henriques și va sărbători cea de-a 900-a aniversare în 2043. Republica instaurată în 1910 a pus capăt a aproape opt secole de monarhie. Regele Carlos, asasinat în 1908, este astăzi o figură reabilitată, un rege - om de știință dar care nu a reușit să fie un bun conducător. Carlos a fost nepotul reginei Maria a II-a a Portugaliei, la fel ca și regele Ferdinand I al României.
Mihaela Toader - Vă mulțumesc mult.
*Leonídio Paulo Ferreira – directorul adjunct al celui mai important cotidian din Portugalia, Diário de Notícias. Licențiat în Științe sociale și politice la ISCSP/Ulisboa și doctor în istorie contemporană, Universitatea din Ėvora.