Internetul – Înger și Diavol, în același timp
0Au trecut treizeci și cinci de ani de când Internetul a fost deschis lumii ca o promisiune a libertății și a cunoașterii. La acea vreme, într-o epocă încă dominată de granițe rigide și de circulația lentă a informației, rețeaua părea un miracol: primul spațiu global în care distanțele deveneau irelevante, iar accesul la cunoaștere nu mai depindea de privilegiile geografiei. În jurul acestui miracol tehnologic s-a construit, treptat, o filozofie a progresului: o lume în care ideile circulă liber, colaborarea devine firească, iar educația și cultura se democratizează.
Ca orice invenție a omului, Internetul a purtat în el, încă de la început, două semințe: una a luminii și una a umbrei. Astăzi, când aproape fiecare gest al vieții trece prin rețele digitale, vedem mai clar ca oricând această dublă natură. Vedem îngerul care apropie oameni, dărâmă bariere și creează oportunități nebănuite. Dar vedem și diavolul, care manipulează, radicalizează și răstoarnă adevăruri cu o ușurință înfricoșătoare.
Un detaliu tehnic, dar esențial pentru a înțelege lumea în care am ajuns, arată această schimbare de paradigmă: în 2024, potrivit raportului Imperva – Bad Bot Report 2025, 51% din traficul global de Internet nu mai este generat de oameni, ci de boți. Pentru prima dată în istoria rețelei, traficul sintetic îl depășește pe cel uman. O parte dintre acești boți sunt utili și necesari – indexează pagini, asigură funcționarea serviciilor. Dar cealaltă parte, tot mai consistentă (37% din total trafic), este creată pentru a înșela, pentru a fura date, pentru a manipula comportamente, pentru a disemina propagandă. Internetul devine astfel un spațiu în care adevărul nu mai este un reper stabil, ci un teren de luptă între interese, algoritmi și intenții opace.
În acest peisaj deja fragil, inteligența artificială adaugă o forță de multiplicare fără precedent. Dacă Internetul a conectat lumea, AI-ul o poate remodela. Poate genera imagini, voci, identități, poate fabrica emoții și interpretări, poate accelera răspândirea minciunii, dar și a adevărului. Poate produce în câteva secunde ceea ce altădată necesita mii de oameni și ani de efort. Cu alte cuvinte, AI-ul poate scala totul – atât binele, cât și răul – într-un ritm care depășește instrumentele actuale de reglementare, educație și protecție. Este o nouă etapă a lumii digitale, în care capacitatea societăților de a gestiona realitatea devine la fel de importantă ca tehnologia însăși.
Această transformare a permis ceva ce, în urmă cu două decenii, părea science-fiction: declanșarea de operațiuni complexe de manipulare și război hibrid dintr-un simplu birou aflat la mii de kilometri de țara-țintă. Nu mai ai nevoie de soldați, nici de fronturi. Ai nevoie doar de un laptop, câteva platforme și câteva mii de identități false. Astfel se decredibilizează instituții, se sapă democrații, se amplifică tensiuni, se inoculează ură, se fabrică panică și se modelează percepții. Înainte de a ataca teritoriul, se atacă mintea.
În acest spațiu fluid, minorii sunt cei mai expuși. Pentru copiii și adolescenții de astăzi, Internetul nu este o tehnologie, ci mediul natural al existenței lor. Aici învață, se joacă, se formează, își creează identitatea. Dar tot aici pot fi manipulați, hărțuiți, exploatați sau atrași în cercuri infracționale. Fenomene precum grooming-ul, sextortion-ul, radicalizarea, dependența digitală sau expunerea la violență simbolică apar cu o intensitate imposibil de imaginat în lumea anilor 1990. Iar AI-ul face ca aceste riscuri să fie mai greu de recunoscut: o voce falsă poate imita un părinte, un mesaj poate părea autentic, o identitate virtuală poate păcăli orice copil.
În paralel, criminalitatea digitală s-a expandat într-un ritm amețitor: fraude, furt de date, atacuri cibernetice, manipulări bursiere, traficul de persoane facilitat de platforme, șantaj emoțional, campanii de destabilizare politică. Criminalitatea nu mai are nevoie de străzi întunecate; are nevoie doar de acces la o rețea și de un algoritm bine antrenat.
Nu este surprinzător că statele și organizațiile internaționale încearcă astăzi să reechilibreze acest spațiu scăpat parțial de sub control. Uniunea Europeană a devenit lider global în reglementare, prin Digital Services Act, Digital Markets Act și recentul AI Act – primul cadru legislativ complet dedicat inteligenței artificiale. UNESCO, prin standardele etice adoptate de 193 de state, a introdus principii pentru AI, mecanisme de protejare a minorilor și recomandări pentru combaterea dezinformării. Alte state, de la SUA la Australia, au început să impună reguli de responsabilitate pentru platforme, protecție a datelor și siguranță digitală. Eforturile sunt reale, dar lupta este inegală: tehnologia aleargă, legislația abia se ridică de pe loc, iar acordul specialiștilor, al politicienilor și al cetățenilor pe marginea acestor norme nu este ușor de obținut.
De aceea, poate mai importantă decât orice lege este educația. Alfabetizarea digitală devine un scut civic. Capacitatea oamenilor de a recunoaște manipularea, de a înțelege mecanismele platformelor, de a deosebi adevărul de emoție, de a privi critic un conținut viral devine parte din sănătatea democratică a unei națiuni. Societățile care nu investesc în această educație devin vulnerabile, oricâte legi ar adopta.
Și totuși, în toată această poveste tensionată, nu trebuie uitată partea luminoasă. Internetul – și într-o formă nouă, AI-ul – a deschis drumul către cunoaștere, solidaritate, inovare, comunicare globală. A conectat diaspora cu țara, a creat comunități academice transnaționale, a permis accesul la educație pentru milioane de oameni, a sprijinit cauze civice, a făcut posibilă colaborarea dintre culturi și profesii care altădată nu se întâlneau niciodată. A adus o abundență de resurse pe care generațiile trecute nu au avut-o niciodată.
Adevărata întrebare nu este dacă Internetul sau AI-ul sunt bune sau rele. Ci cum le folosim. Tehnologia nu are moralitate proprie; moralitatea o dau oamenii și instituțiile. În oglinda lumii digitale se vede atât îngerul responsabilității, cât și diavolul manipulării. Iar direcția finală depinde de maturitatea noastră colectivă.
Internetul și inteligența artificială ne arată că puterea lumii digitale este uriașă și greu de controlat. Dar ne arată și că această putere poate fi pusă în slujba educației, democrației și progresului. Îngerul și Diavolul sunt acolo, în aceeași rețea globală. Depinde de noi pe cine lăsăm să vorbească mai tare.
Articol publicat și în Revista Cultura (revistacultura.ro - Revista Cultura).