Impresii din inima Europei

Bruxellesul arată de câteva zile ca un oraş fantomă. Pe străzi nu mai vezi aglomeraţia pestriţă de oameni care dădea culoare metropolei. Metroul a fost închis, la fel ca şi centrele comerciale sau clădirile publice. Primarul oraşului le-a cerut proprietarilor de cafenele şi restaurante să îşi oprească activitatea, astfel încât viaţa publică a fost de facto suspendată până miercuri.

Şcolile şi universităţile şi-au trimis elevii, studenţii şi profesorii acasă. Militari înarmaţi sunt la tot pasul, de cele mai multe ori zâmbitori şi atenţi, dar prezenţa lor efectivă, deşi în mod sigur ajută, nu are darul de a risipi temerile oamenilor. Ei pot fi văzuţi chiar şi în interiorul hotelurilor sau a clădirilor publice,  purtând armament de luptă, ceea ce dă o stare de nelinişte oamenilor obişnuiţi cu normalitea vieţii din inima Europei. 

Nimeni nu înţelege cum este posibil ca aşa ceva să se întâmple la Bruxelles, dar toţi încearcă să se adapteze la noua situaţie. Foarte mulţi dintre turiştii sau oficialii care trebuiau să ajungă în capitala Belgiei zilele acestea şi-au amânat vizita, mai ales în lumina recomandărilor făcute de autorităţi, astfel încât hotelurile, mereu aglomerate aici, sunt destul de goale.  

Dincolo de pierderile financiare ale localnicilor, rămâne această armosfera ireală de teroare, instaurată în ceea ce multi considera a fi in mod simbolic Capitala Europei. Toţi cei cu care am stat de vorbă aici aşteptau ca starea de urgenţă să se termine cât mai repede, ceea ce s-a şi întâmplat miercuri, dar rămâne o întrebare deschisă: În ce măsură lucrurile vor reintra în normal?

Creierul atentatelor din Paris încă nu a fost capturat, însă, mai îngrijorător decât acest lucru, este faptul că autorităţile europene nu lasă să se întrevadă că pot detecta şi stăpâni îndeajuns de bine originile acestui val de atentate năpustit asupra Europei, în afara suspendării totale a activităţii publice. La începutul acestui an, a fost, în Franţa, atentatul asupra Charlie Hebdo, iar la doar câteva luni au fost atacurile simultane din Paris, ceea ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la capacitatea de prevenţie a actelor teroriste. 

Legislaţia permite acum serviciilor de informaţii mai multe libertate de mişcare, dar este limpede că trebuie făcut mult mai mult decât s-a făcut până acum pentru ca viaţa Europei să reintre pe un făgaş firesc.

Problema terorismului nu se poate rezolva cu soldaţi şi tancuri pe străzi decât în ultimă instanţă, iar atunci democraţia se suspendă şi teroriştii, chiar dacă nu ucid niciun om, îşi ating scopul final de a distruge civilizaţia europeană.

De aceea, cred că este nevoie de un efort concertat al naţiunilor europene pentru a face faţă acestui pericol. Trebuie regândite atât politicile de incluziune şi integrare europeană, cât şi sistemul educaţional care permite o relativizare a valorilor fundamentale pe care s-a construit sistemul european, şi abia în ultimă instanţă trebuie accesate capabilităţile de securitate militară. 

Europa s-a clădit pe libertatea individului, iar acesta este dreptul fundamental pe care teroriştii islamici îl vor decapitat. Abilitatea politicienilor în acest moment trebuie să rezide în combaterea fundamentaliştilor musulmani infiltraţi în Europa, fără a sacrifica, pe altarul acestei lupte, moştenirea cea mai importantă a bătrânului continent.