Gala Opera Italiana

A avut loc în 2 iunie pe prima scenă lirică a țării, chiar de Ziua Națională a Italiei. Totodată s-a lansat cel de-al doilea semestru din 2026 ca An Cultural Italia-România. Ambele sărbători au fost omagiate ceremonial în sala Operei Naționale București (ONB), în prezența unor personalități oficiale din cele două țări și în sunetele imnurilor de stat intonate de Orchestra Operei dirijată de Daniel Jinga. A fost prezentă ASR Principesa Sofia a României. Au rostit alocuțiuni festive Laura Aghilarre, ambasadoarea Republicii Italiene în România, Oana–Clara Gheorghiu, vice-prim ministru, Federico Mollicone, președintele Comisiei de Cultură, Știință și Educație a Camerei Deputaților din Italia, Demeter András István, ministrul Culturii care a și conferit oaspetelui italian o diplomă onorifică, semn de prețuire a eforturilor pentru întărirea relațiilor culturale româno-italiene.

 A urmat Gala susținută de patru artiști lirici italieni de diverse generații, în compania orchestrei teatrului dirijată de Daniel Jinga, manager general.

Vocile din Peninsulă sunt întotdeauna binevenite la noi și pretutindeni, întrucât indiferent de calitatea lor vocală nativă, stilistica de interpretare italiană este mereu corect prezentă și bine valorizată în întreg specificul ei, evocat prin construcția frazelor muzicale, pronunția autentică, colorizarea intențiilor expresive, conferirea de accentuări ce reliefează dramaturgia, de nuanțări ce țin de tălmăciri subtile și altele asemenea. Așadar lecții autentice pentru toți. De la italieni, în teritoriul liric, toată lumea are ce învăța. Ne amintim și că arta cântului liric italian  a fost inclusă în decembrie 2023 în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității UNESCO.

Programul solistic a fost deschis de baritonul Vittorio Prato, 47 de ani, sosit la București după o serie de spectacole cu „Carmen” la Gran Teatro La Fenice din Veneția în care a cântat alături de reputatul tenor român Ștefan Pop, debutant ca Don José. Pe scena ONB, Prato a prezentat aria „Di Provenza il mar” din „Traviata” de Verdi, interpretată liric și duios, cu adresare plină de dragoste paternă venită din glasul a cărui amploare crește pe măsura trecerii spre registrul acut.

A urmat soprana de 30 de ani Jessica Ricci, muzicală, cu vocalitate de coloratură lirică potrivită pentru aria „Caro nome” din „Rigoletto” de Verdi, cu cânt elegant și delicat.

Pe tenorul Enea Scala îl remarcasem în 2019 la Festivalul de la Macerata în rolul Ducelui de Mantua din „Rigoletto” și în 2025 la Festivalul Rossini din Pesaro, ca Antenore din „Zelmira”. Acum, la 47 de ani, a demonstrat o progresie evidentă către vocalitatea liric-spintă prin interpretarea incisivă a recitativului „Oh! fede negar potessi” și pasional cantabilă a ariei „Quando le sere al placido” din „Luisa Miller” de Verdi, cu nuanțări expresive dolce și un frumos final contrastant, cu registru acut mai întâi penetrant și apoi catifelat moale, morbido cum spun italienii.

În 2022, am ascultat-o la Opera Națională Română din Cluj-Napoca în rolul Minnie din premiera noii producții cu „Fata din Far West” de Puccini pe soprana lirică cu tendințe spinte Valentina Boi, atunci având 38 de ani. Acum la ONB a ales pentru primele apariții un program mai lejer, aria „O mio babbino caro” din „Gianni Schicchi” de Puccini (cu bună expunere a pianissimelor) și, în compania lui Vittorio Prato, duetul „La ci darem la mano” din „Don Giovanni” de Mozart, pentru a creiona o Zerlina rapid sedusă de cuceritorul Don. Spre finalul concertului, Valentina Boi a cântat aria „Vissi d'arte” din „Tosca” de Puccini, o rugă sobră, interiorizată și registru central rotund de glas.

Un duet din „Elixirul dragostei” a interpretat Jessica Ricci alături de Enea Scala, ca delicioasă Adina și șarmant Nemorino, stăpâni pe zicerile donizettiene de specială ductilitate vocală.

Cavatina „Largo al factotum” din „Bărbierul din Sevilla” de Rossini a revenit lui Vittorio Prato cu agilități câteodată în duel cu sonoritățile instrumentiștilor, dar cu un Sol natural acut de încheiere practic infinit.

Apoi Jessica Ricci a înfățișat o exemplară și grațioasă Musetta din „Boema” prin valsul „Quando m'en vo'”, finalizat cu rar folositul diminuendo al notei de Si natural înalt, expres notat de Puccini în partitură.

Era absolut evident că Enea Scala va cânta aria sa fetișă „La donna è mobile” din „Rigoletto”, după cum celebrul Brindisi din „Traviata” interpretat de cei patru artiști nu a lipsit, încheind evenimentul sărbătoresc.

În afara acompaniamentului, orchestra a interpretat pagini cunoscute, uvertura „Forța destinului” de Verdi, Intermezzo din „Cavalleria rusticana” de Mascagni și uvertura „Bărbierul din Sevilla”, ultima într-o lectură briliantă, mărturie a rodajului efectuat prin recenta premieră a operei rossiniene la București.