„Energiea“ ieşirii printre oameni

Timp de o săptămână, ne-am mutat biroul cu flipchart, laptop-uri, stickere, ba chiar şi o veioză, la Energiea. Nu că spaţiul unde ne desfăşurăm activitatea (aşa se spune oficial, nu?) zi de zi nu ar fi suficient de prietenos.

Ba chiar este, Colivia e un spaţiu civic unde, pe lângă faptul că de aici lucrăm noi, cei de la Funky, organizăm tot felul de evenimente, de la ateliere de educaţie civică cu copii, întâlniri cu experţi pe diferite teme, întâlniri cu jurnalişti, expoziţii, evenimente artistice, lansări cu aer civic, dezbateri sau petreceri, fireşte.

Ne-a bucurat însă tare invitaţia prietenilor de la Energiea de a lucra o săptămână de acolo, mai ales că ne place mult atmosfera. E un spaţiu care înlesneşte dialogul şi care stimulează creativitatea. Pe lângă faptul că e tare bine să lucrezi dintr-un bar (cine ar putea refuza asta?), ne-am întâlnit cu o mulţime de oameni faini, am auzit idei şi proiecte cât cinci programe de guvernare.

E importantă transparenţa şi atunci când vorbim de ONG-uri, de companii, dar mai ales când e vorba de instituţiile statului. Lipsa transparenţei poate conduce la abuzuri, de exemplu, în timp ce transparenţa într-o organizaţie poate însemna un exemplu de bune practici pentru altele. De când ne-am înfiinţat, susţinem transparenţa sub toate formele. E important să vedem pe ce se duc banii publici, care este eficienţa instituţiilor, cum se dau legile, ce fac autorităţile alese şi plătite de noi, cum lucrează sau cât de competenţi sunt oamenii care ocupă anumite poziţii. Şi e dreptul nostru să-i cerem statului să fie transparent, să ne pună informaţiile de interes public la dispoziţie (ştiţi că pe legea 544 orice cetăţean poate cere instituţiilor orice informaţie de interes public şi ele sunt obligate să răspundă). Şi, dacă tot cerem transparenţă statului, cum să nu fim chiar noi transparenţi?

În spiritul transparenţei în care credem atât la nivel de organizaţie, cât şi personal, şi pe care am vrea să-l vedem şi în instituţiile statului, care uneori sunt de o obtuzitate şi ermetism greu de descris, am făcut din această săptămână una publică, în care oricine putea veni să vadă cum şi la ce lucrează un ONG ca Funky Citizens, cine sunt oamenii, ce părere au despre lucruri şi care sunt cauzele care-i pasionează.

Şi au venit mulţi. Profesori de la jurnalism care fac proiecte de fact checking cu studenţii şi s-au gândit la al nostru Factual, prieteni din alte ONG-uri, jurnalişti independenţi, profesori interesaţi de programul de Educaţie Civică, oameni din societatea civilă care aveau tot felul de idei şi proiecte, oameni curioşi să vadă ce face un ONG, persoane care voiau să se consulte cu noi pe probleme specifice legate de administraţie, alţii pur şi simplu exasperaţi şi înfuriaţi de ce se întâmplă în România, o doctorandă la o facultate din Londra care îşi făcea lucrarea despre design-ul organizaţiilor civice, ba chiar şi vreo doi politicieni. Spunem sincer: am fost copleşiţi. Şi le mulţumim tuturor pentru încredere, curiozitate şi implicare.

Am avut şi discuţii deschise, de exemplu am setat coordonatele unui nou proiect pe care îl avem, în care urmărim alocările bugetare din sănătate şi facem o hartă a banilor, şi am discutat problemele sistemului sanitar împreună cu cei care au venit la eveniment - jurnalişti, dar şi oameni din alte domenii pur şi simplu preocupaţi, sau mai bine zis îngrijoraţi, de ce se întâmplă în zona asta.

Am vorbit cu mulţi oameni nemulţumiţi, ceea ce ne-a făcut să ne dăm seama că trebuie să ne concentrăm, pe termen lung, pe mecanisme democratice precum votul şi pe stimularea participării, dar şi pe implicare constantă în perioadele dintre scrutine.

Ce învăţăm de aici? În primul rând, că e nevoie ca ONG-urile să fie deschise, să interacţioneze cu oamenii, să le explice ce fac, să-i implice, să le dea feedback pe proiecte, să stabilească colaborări. Există foarte multe prejudecăţi legate de ONG-uri, foarte multă dezinformare (nu, nu luăm bani de la Soros, nu că asta ar fi ceva rău. Deşi nu ne-ar strica) şi e nevoie să spunem cu subiect şi predicat şi, mai ales, să arătăm ce facem. În al doilea rând, că e frumos şi benefic pentru societate atunci când spaţiile de socializare cum sunt barurile, iar Energiea e exemplul perfect, devin spaţii pentru discuţii şi dezbateri civice.

Acum, ne-am întors în Colivia noastră. Am venit cu o energie tare bună, cu şi mai multe idei şi cu convingerea că doar lucrând împreună schimbăm lucrurile. Şi cu un voluntar, cineva care a stat o perioadă lungă în SUA şi s-a întors temporar în România, timp în care vrea să se implice pentru ca ţara în care s-a născut să fie mai bună. Ceea ce ar trebui să facem cu toţii, de altfel, iar lucrul ăsta se întâmplă doar când ne conectăm între noi şi ieşim din bulă. Am vorbit cu mulţi oameni nemulţumiţi, ceea ce ne-a făcut să ne dăm seama că trebuie să ne concentrăm, pe termen lung, pe mecanisme democratice precum votul şi pe stimularea participării, dar şi pe implicare constantă în perioadele dintre scrutine.