Doamna Kovesi, vă înşelaţi! ANAF lucrează!

Zilele trecute, la bilanţul DNA, procurorul-şef Laura Codruţa Kovesi reclama ineficienţa ANAF. Mai exact, cum nu a reuşit să colecteze un prejudiciu de 310 milioane de euro, dovedit de instituţia condusă de domnia sa. Domnul prim-ministru a sărit în sus de şapte metri. Cum?! Nu, în altă parte e problema! ANAF îşi face treaba! Păi, sigur că îşi face treaba! Şi astăzi, eu, cetăţeanul român, am primit şi confirmarea.

Statul român mi-a trimis o scrisoare. Nu, nu era o felicitare de 8 martie. Era Jupuitu cu „fonciirea”, mai exact cu un titlu de executare silită. „Aoleo, muică!”, am zis înghiţind în sec. Am mai primit ameninţări interlope de la statul român, dar alea vin mai pe toamnă, după depunerea declaraţiilor de venit.

ANAF, acea instituţie a statului care îmi lasă mai mult impresia de CAR pentru infractori, şi-a refăcut socotelile cu mine şi i-a dat cu virgulă. Virgula fiind, cum altfel?!, la mine: îi datorez 160 de lei pentru veniturile obţinute din drepturi de autor în anul 2010. De fapt, a făcut nişte calcule, o regularizare de impozit din oficiu pentru anul 2010.

Scurt pe doi, statul român îmi trimite respectuos o scrisorică prin care mă anunţă că dacă nu plătesc în două săptămâni mă ia mama dracului! Ultima propoziţie pe care mi-o transmite, ca un părinte neînduplecat, este că dacă nu-mi convine această regularizare din oficiu, n-am decât să-l dau în judecată şi să mai vin o dată cu declaraţia de venit pe 2010.

Păi, zi-i aşa, că m-am liniştit! Acuma am înţeles de ce este atât de ocupat ANAF-ul şi nu are timp să recupereze 310 milioane de euro de la infractorii care în ultimii ani au furat ca-n codru din buzunarul statului! Păi cum cu ce?! Cu multe şi mărunte.

„Nu e bine, dom’le! ANAF nu colectează! Nu este eficient”, au urlat şi DNA-ul şi presa. „Păi, şi ce să facem?”, au zis ei. Ce era mai simplu. Şi au luat la puricat nişte dosare. Mai vechi. Ale puşlamalelor ăstora de evazionişti care fură statul pe drepturi de autor.

Acuma, eu mă întreb: oare cât timp au pierdut şi câţi funcţionari au fost plătiţi şi din banii mei ca să facă de două ori acelaşi lucru – să-mi recalculeze impozitul plătit acum cinci ani - şi pentru câte persoane s-a refăcut acest calcul? Au ajuns cu „calculelele” abia în 2010. Cred că în 2019 o să-mi ajungă şi somaţia pentru 2011. Eficienţă, dom’le, oricum! Ce-i al lor e-al lor, n-ai ce să le spui!

Dar dacă la infractorii de rang este nevoie de o „decizie judecătorească definitivă” ca statul să recupereze 310 milioane de euro, la mine de ce nu se aplică, domnule Ponta? E cazul de nici 50 de euro. O găinărie!

P.S.: Nu faptul că trebuie să-mi plătesc datoriile către stat, ca orice cetăţean cinstit din ţara asta, mă revoltă, ci felul stupid prin care instituţii cu rang de dumnezeu înţeleg să funcţioneze. Mă revoltă senzaţia aceea când, obosit şi umilit, dai urechile pe spate ca un câine bătut, caşti ochii ochii umezi şi îţi pierzi speranţa.