Despre ură şi violenţă
0Miza dezbaterii despre iniţiativa cetăţenească de modificare a Constituţiei este, de fapt, fracturarea societăţii române.
Dacă nu suntem mişcaţi de faptul că se vorbeşte despre restrângerea drepturilor LGBTQ, dacă nu ne deranjează nici faptul că următoarele pe listă vor fi femeile din România, cărora le va fi atacată libertatea reproductivă, poate ne va deranja măcar faptul că această iniţiativă a polarizat, a radicalizat şi a adus în spaţiul public un tip de discurs inacceptabil şi extrem de agresiv.
Nu contest că susţinătorii CpF sunt bine intenţionaţi. Ei cred că fac un lucru bun, le este teamă că lumea se schimbă şi nu ştiu cum va arăta în 5, 10, 15 ani. Cred sincer că majoritatea celor 3 milioane de semnatari ai iniţiativei cetăţeneşti au semnat crezând că aduc o contribuţie pozitivă societăţii române.
Dacă ei susţin că vor să facă bine, cum o fac, nu putem decât să îi credem. La fel, dacă Bogdan Stanciu spune că nu este anti-occidental, eu nu pot decât să îl cred. Până la urmă, domnia sa este singurul care are acces la propriile sentimente şi gânduri, care, cu siguranţă, se puteau schimba de la data citatelor redate de mine şi până astăzi.
Problema este însă, chiar admiţând că toată Coaliţia pentru Familie ar putea fi mânată de cele mai bune intenţii, că participă la un demers esenţialmente distructiv.
Am intrat într-o spirală a violenţei, a cărei tendinţă naturală este să se amplifice din ce în ce mai mult.
Societatea română se rupe în două în jurul acestei teme. Această fractură este cea care mă îngrijorează pe mine cel mai tare. Cu cât discutăm mai mult despre lucrurile care ne separă, cu cât se înveninează discursul public mai mult, cu atât mai greu ne va fi să interacţionăm unii cu alţii după referendum.
Din ce înţeleg, s-a ajuns deja la ameninţări telefonice în cazul cel puţin unei personalităţi care şi-a asumat o poziţie fermă privind iniţiativa CpF. Un bărbat gay a fost atacat ziua în amiaza mare pentru că mergea la Marşul Pride.
Asta este problema cea mai mare, de fapt, că am intrat într-o spirală a violenţei, a cărei tendinţă naturală este să se amplifice din ce în ce mai mult. Sper doar să nu ieşim de la urne într-o Românie în care ura şi violenţa nu mai pot fi oprite.