De Paşte, Dumnezeu ne-a rugat să fim mai buni. Şi să votăm mai puţin PSD

În fiecare an, cu ocazia sărbătorilor de Paşte, Dumnezeu urmăreşte cu atenţie România. El ştie că aici sunt oameni buni şi destoinici, aşa că e normal să facă acest lucru.

Cel mai mult îi plac roşiile lui Petre Daea, dar sigur că ăsta nu este singurul aspect. Ba chiar îi place şi noua coafură a Vioricăi Dăncilă, fapt pe care l-a transmis deja prin Cristian Tudor Popescu.

Un singur lucru nu înţelege Dumnezeu şi anume de ce pactizează românii cu infractorii. Asta nu poate pricepe nici în ruptul capului. Sigur, e conştient că au avut un destin nenorocit, de popor înghesuit de marile imperii, între fanarioţi şi călăreţi din stepă, dar chiar şi aşa, e de părere că vine un moment când chiar şi astfel de popoare trebuie să se scuture de infractori.

Sigur, pe de altă parte Dumnezeu e la curent cu faptul că nu e ok să vorbeşti despre politică şi nici despre religie, dar pe de altă parte El e Dumnezeu, aşa că le face cu lejeritate pe ambele. Tocmai din acest motiv se întreabă de ce n-ar fi o ocazie tocmai bună ca românii să scape de infractori chiar peste câteva săptămâni, pe data de 26 de mai, când vin alegerile europarlamentare. Sigur, el nu vede lucrul ăsta ca fiind obligatoriu, adică românii pot sta şi acasă, sau pe Valea Prahovei, cum s-a întâmplat pe data de 11 decembrie 2016, dar, în definitiv, de ce nu. De ce să nu încerce şi altceva. 

Bine, pe de altă parte, Dumnezeu nici n-ar vrea ca românii să se supere prea tare, pentru că, cine ştie, poate trimit PSD-ul la gunoi şi se închide partidul, sau poate începe Liviu Dragnea să plângă în pumni, lucru care nu e posibil, pentru că, nu-i aşa, unde ar mai fi răul necesar, cine ar mai face opoziţie constructivă şi atunci Dumnezeu îi invită pe români să fie ponderaţi, dar să iasă, totuşi, dracului, la vot, dacă se poate Dumnezeu exprima în felul ăsta. În fine. El e convins că românii înţeleg, măcar în ceasul al dosiprezecelea, care este semnalul pe care îl pot transmite ieşind în număr mare la vot.  

Mai mult, trebuie spus că Dumnezeu are încredere în români şi din cauza asta e convins că o vor scoate cumva la capăt. „Cumva”, în cazul de faţă, fiind exact termenul potrivit, din simplul motiv că nici chiar Dumnezeu, care teoretic e omniscient, nu ştie cum exact o vor scoate românii la capăt, dar pe de altă parte ei ar trebui deja să aibă o experienţă suficient de îndelungată în sensul ăsta încât să le iasă. Nu în ultimul rând, Dumnezeu mai ştie că, aşa cum beţivii, pisicile şi chiar şi Tudorel Toader au un Dumnezeu al lor, deşi la ultimul nu e foarte sigur, tot aşa îl au şi românii. Şi e chiar El. Şi lucrează pentru ei, nu îi va lăsa singuri. Doar să vrea şi ei.