De la lumânare la cocktail Molotov e doar un mic pas
0Furia e mare. Supărarea e mare. Frustrarea e şi mai mare. Cauzele multiple. Iar focul timid şi neputincios al unei lumînări care simbolizează tragedia de la Colectiv se poate transforma uşor în cocktail Molotov. Doliul naţional a trecut, tăcerea a luat sfîrşit, lumînarea e pe cale să se stingă.
Vine vremea întrebărilor şi şi răspunsurilor grele. Tragedia de la Colectiv e doar scînteia nefastă care a ars vieţi şi a scos la iveală putreziciunea unui sistem profund inuman şi axat pe un mecanism amplu: profit maxim (o singură uşă, angajaţi la negru, materiale ieftine), dereglementări („pe propria răspundere”, legi în favoarea unora, interpretabile), individualism feroce („pe cont propriu”), disoluţia statului/stat minimal (insuficienţa cadrelor medicale, a personalului de control în sectoare vitale, finanţare minimă în zone precum educaţia şi sănătatea) şi a binelui comun etc. Corupţia e doar un mic puzzle al acestui mecanism. Tragedia de la Colectiv este rezultatul micii corupţii. În curînd vom vedea rezultatul marii corupţii care este una sistemică, făcută la nivel de Stat-Corporaţii-Marele capital, acoperite prin legi la comandă.
Rezultatul: va trebui să închidem tot mai multe „uşi” în defavoarea majorităţii populaţiei, să fim bucuroşi în număr tot mai mare dacă mai prindem un job măcar la negru, să folosim materiale tot mai ieftine la o scară tot mai mare, să asistăm la degradarea infrastructurii şi la privatizări a unor bunuri comune, precum apa, de exemplu. Pînă la privatizarea aerului nu mai este decît un pas. Precariatul va fi numele şi starea noii generaţii şi realităţi: ne vom duce copiii muribunzi cu taxiul la spitale private. Cine are bani. Vrem asta? Oare chiar vrem să înlocuim corupţia din sistemul de stat cu cea din zona privată sau vrem un stat mai funcţional, cu o redistribuţie mai echitabilă, cu spaţii publice sigure, cu legi valabile pentru toţi şi cu investiţii în sănătate, educaţie, infrastructură etc. ?
Tragedia are un nume ironic: Colectiv. Adică ceea ce am urît şi dispreţuit noi mai mult în toţi aceşti ani ai tranziţiei. Şi brusc ne-am dat seama că este chiar necesar să reînvăţăm să trăim împreună şi nu pe cont propriu în varianta darwinismului social propovăduit de supranumita noastră elită politică, jurnalistică şi intelectuală.
Iar de data aceasta nu mai avem de răspuns la singura întrebare politică românească: Eu cu cine votez? Ci la două întrebări ceva mai profunde şi sistemice: Cine-i vinovat? şi Ce-i de făcut? Veşnicile întrebări politice care au nevoie de răspuns.
Şi aşa cum am mai explicat, reamintesc pentru dregători: să nu uităm. Cockteilul Molotov este compus nu din ingrediente precum sticla, benzina, fitilul şi focul. Cu totul altceva face ca el să producă acel efect exploziv. De ce e nevoie? Nu trebuie decît să ai o putere care-şi ignoră şi dispreţuieşte cetăţenii, care-i umileşte cu zîmbetul pe buze, care îşi face legi pentru a se proteja şi pentru a controla orice formă de resurse/bani şi care produce multă sărăcie şi inegalitate. Cînd cuvintele şi acţiunile politice încep să nu mai aibă niciun efect real, cînd clasa politică se rupe total de doleanţele şi nevoile cetăţeanului şi cînd cetăţeanul înţelege că de fapt nimeni nu îl mai reprezintă, atunci „cockteilurile Molotov” încep să explodeze. Iar cel care aprinde fitilul este chiar puterea...