Dacă Louis Vouitton ar produce medicamente inovatoare

Haideţi, pentru început, să privim imaginea de mai jos. Este din Paris, dar situaţia se întâlneşte frecvent la majoritatea magazinelor Louis Vuitton din toată lumea.

O coadă în faţa unui magazin, cu vreo sută de fiţoşi în stare să dea câteva mii de euro pe o geantă LV. Şi să-şi mai aştepte şi rândul pentru a intra în magazin, de parcă nu ar fi de ajuns căruţa de bani pe care o vor lăsa înauntru.

Recunosc paternitatea acestor gânduri, după cum recunosc şi întrebarea care m-a urmărit câteva zile: de ce? Interogaţia specifică vârstei de 3-4 ani are un răspuns pe măsură: pentru că la uşă stătea un agent de pază care-ţi permitea să intri doar la ieşirea altei persoane.

Astfel, înăuntru era un număr redus de oameni, care ştiau scopul şi durata vizitei, şi aveau şansa să savureze experienţa LV într-o atmosferă în care dominau respectul, grija şi ataşamentul pentru un brand.

O geantă LV costă câteva mii de euro şi atrage alte mii de priviri. Chestiune de buget, de gust, de alegere individuală.

Dar nu asta este tema. Ci modalitatea în care cu toţii, de la producător la consumatorul final, se raportează la un produs cu o valoare materială şi simbolică atât de importantă.

Un medicament inovator are potenţialul de a salva vieţi; în acelaşi timp o geantă poate salva aparenţele la o cină plată în oraş. Asemănarea ţine într-un singur punct: preţul. Unele medicamente, ca şi unele genţi de firmă, au costuri de mii de euro.

Numai că, spre deosebire de comunitatea Louis Vuitton, în lumea medicală nu ştim aproape deloc cum să ne purtăm cu acestă operă de artă, medicamentul inovator, care poate da viza de trecere a graniţei dintre moarte şi viaţă, dintre suferinţa profundă şi starea de bine.

Uităm că, pentru a ajunge la omul bolnav, drumul medicamentului inovator este lung (15 ani), scump (1-2 miliarde de dolari) şi nu întotdeauna pavat cu cele mai bune intenţii (stabilirea preţului, accesul la tratament, lista medicamentelor compensate, riscul contrafacerii).

Tot acest efort al inteligenţei umane strânse într-o pilulă ar trebui să beneficieze de mai multă atenţie.

Din partea medicilor, pentru a prescrie tratamentul potrivit, pentru pacientul potrivit, la momentul potrivit. Din partea pacienţilor, pentru a urma prescripţia, raportând efectele adverse (dacă există) şi rezultatele clinice. Din partea autorităţilor, care ar trebui să facă diferenţa între plusvaloare şi nonvaloare.

Dacă Louis Vouiton ar produce medicamente inovatoare, ar reapărea cozile la farmacii.

Din respect, nu din disperare, ca la noi.

Articolul a apărut şi pe blogul personal, www.mariusgeanta.ro