Cum va schimba COVID-19 lumea sportului şi activitatea fizică? Adio competiţii sportive majore - campionat mondial de fotbal, Wimbledon, Formula 1?

Criza generată de COVID-19 va schimba şi lumea sportului aşa cum o ştim noi, iar regulile şi practicile mişcării vor suferi o transformare substanţială. Nu este părerea mea, ci este rezultatul unui studiu realizat de către compania BCW (Burson Cohn- Wolfe) din Lausanne, care a încercat să analizeze impactul pandemiei asupra organizării de evenimente sportive majore

Compania a intervievat online reprezentanţi a sute de oraşe din întreaga lume, oraşe care s-au evidenţia printr-o activitate deosebită privind organizarea de evenimente sportive majore. Rezultatele studiului vorbesc despre  efectele pe termen scurt şi mediu generate de epidemie. Efectele economice sunt principalul factor de îngrijorare având în vedere că marea majoritate a oraşelor chestionate (78%) anticipează pierderi financiare în 2020, fenomen ce se va exitinde şi în 2021 (43% se aşteaptă la o reducere a bugetului pentru organizarea evenimentelor sportive în 2021). Studiul poate fi consultat aici.

O altă concluzie, poate chiar mai importantă, va fi strategia marilor oraşe privind evenimentele sportive majore şi aici se întrevăd schimbări majore. În primul rând, această criză ar putea încuraja factorii de decizie să întoarcă spatele celor mai mari competitii sportive pentru a se concentra asupra concursurilor locale sau naţionale. Mai mult de o treime dintre respondenţi (37 %) sugerează că oraşul lor va găzdui probabil mai puţine evenimente internaţionale în următorii ani. Este de aşteptat ca divertismentul local să fie favorizat, în detrimentul evenimentelor internaţionale, media, dar costisitoare. Altfel spus, şi aici este cheia, această criză ar putea fi începutul transformării strategice către „mişcare pentru sănătate” şi „sport local” ca mijloc de resocializare şi creşterea coeziunii locale. Atunci când vremurile o vor permite, se va putea reveni şi la sportul de performanţă, însă acest lucru se va face pe baza mult mai sănătoase.

În acest punct, este crucial să înţelegem o serie de aspecte care au legătură directă cu valorile date de activitatea fizică şi sport. În aceste momente dificile, observăm că solidaritatea, respectul faţă de reguli şi lege, lucrul în echipă şi leadership-ul sunt absolut necesare pentru a gestiona criza provocată de Covid-19. Sunt valori de bază pe care orice cetăţean le poate dobândi prin activitatea de educaţie fizică şi sport. Însă, cum performanţa a acaparat tot ce înseamnă educaţie fizică şi sport, vedem acum o lume total nepregătită de a face faţă unei crize majore. La nivel mondial, 1 din 4 adulţi şi 3 din 4 adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 11 şi 17 ani), nu îndeplinesc în prezent recomandările globale pentru activitatea fizică stabilită de OMS. Pentru a înţelege mai bine situaţia vă îndemn să vă răspundeţi la următoarea întrebare: cum ar fi fost dacă raportul ar fi fost invers?

Cel mai probabil, am fi avut cetăţeni mai puţin vulnerabil în faţa Covid-19. După cum bine ştiţi, acest virus este fatal mai ales pentru persoanele care suferă de alte boli precum cele de inimă, diabet, cancerul de sân şi de colon etc. Activitatea fizică regulată şi-a dovedit deja utilitatea în vederea prevenirii unor astfel de boli netransmisibile (NCDs). Cum ar fi fost oare să înfruntăm acest duşman nevăzut cu o populaţia mult mai sănătoasă, mult mai responsabilă faţă de regulile impuse şi mult mai solidară?

În anului centenarului României 2018, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a aprobat planul de acţiune privind activitatea fizică 2018-2030. Suntem în anul 2020, însă România nici măcar nu s-a gândit să abordeze această strategie, deşi avem reprezentanţi şi în OMS, care sunt plătiţi din banii cetăţenilor. Mai mult, aş fi tare curios să aflu câte rapoarte de informare au transmis instituţiile de siguranţă naţională factorilor de decizie privind acest domeniu. Totuşi, în contextul Covid-19 sportul va suferi transformări şi cu toate că vom avea în continuare plăcerea de a viziona campionate mondiale, turnee de tenis, sporturi de maşini, cred că accentul se va pune pe dezvoltarea sportului local. Dacă vreţi, această transformare reprezintă o întoarce la valorile de bază. De asemenea, mai cred că această trasformare va cuprinde şi România, însă va fi de jos în sus şi nu de la vârful factorilor de decizie. Şi să mai ştiţi că această transformare strategică ce va fi provocată de această epidemie a fost propusă de Pierre Joseph de Hillerin, fost director al Centrului de Cercetări pentru Educaţie Fizică şi Sport, încă din 2006. Din păcate, au trecut 14 de ani fără nici un răspuns din partea celor care au condus destinele sportului românesc. Cum ar fi fost oare dacă România ar fi aplicat strategia propusă acum 14 de ani de Pierre Joseph de Hillerin?