Cifre to the people!

În mod inevitabil, lumea e înfometată zilele astea după sondaje. Pe măsură ce se apropie alegerile, interesul oamenilor e din ce în ce mai mare. Daţi-ne date! Vrem să ştim! Ochii plînşi vrea să vază cifre!

Din păcate pentru ochii plînşi, sondajele sînt cam rare. Vorbesc de cele prezentate public, evident, nu de cele făcute pentru birourile pline de fum şi cu multe, multe televizoare pe pereţi, fiecare pe un alt post de ştiri.

Alea sînt multe, pe bandă rulantă, dar nu le ştiţi voi. Căci dacă le-aţi şti, pe urmă ar trebui să vă omor şi pe urmă să mă predau autorităţilor. "Onorată instanţă, am fost un dobitoc: am omorît oameni pentru un fleac, pentru nişte sondaje."

INSCOP vine să călărească această nevoie, să dea lumină însetaţilor şi apă orbilor. Sondajele lor prezentate public sînt o gură de oxigen într-o mare plină de hidrogen sulfurat.

Dincolo de rezultate, care sînt cît se poate de predictibile, cel puţin pentru ăştia dintre noi care zilele astea mîncăm sondaje pe pîine şi eşantioane cu murături, am cîteva comentarii de făcut.

Nu la adresa acurateţii sondajului, pentru că am încredere în profesionalismul colegilor noştri. Dacă sondajele lor seamănă cu ale noastre, e clar, indubitabil, n-au ce face, they are doomed: sînt nişte profesionişti :).

Ci mai degrabă la adresa felului în care onorata instanţă publică, acele hoarde imense, dar infinite de oameni care se pricep la fotbal, politică şi deci şi la sondaje, interpretează datele.

În primul şi în primul rînd, există o tentaţie inevitabilă să faceţi socoteli pe turul 2 plecând de la turul 1 şi să nu vă iasă socoteala.

Neeah. Vrong. Greşit. Fluxurile de vot dinspre turul 1 spre turul 2 sînt muuuult mai complicate decît simpla artimetică şcolărească, adunăm procente, vedem ce iese.

Doar cine a privit felul în care dă mareea năvală peste plaja cea joasă, ori felul în care viermuie furnicile prin pădure, poate să înţeleagă complicăciunea complicată, cvasi-predictibilă, dar întorlocată prin care voturile se mişcă pe canalele minţii multor multor oameni.

Dacă nu faceţi exerciţiul necesar de a converti totul în mii de voturi (sau în procente din total populaţie, dacă chiar vreţi să vă jucaţi cu procente),

dacă nu ţineţi cont de cei care părăsesc jocul în turul 2, dezamăgiţi de prestaţia celor cu care au votat (e vorba de votanţii candidaţilor secundari, cei care nu intră în finală),

dar de asemenea să ţineţi cont şi de votul celor care vin *doar* la finală, vestiţii nehotărîţi care sînt pentru echipele electorale un soi de El Dorado: la fel de strălucitori şi la fel de inaccesibili, unde mama dracului e ei?, de ce nu-i convingem?, ce face ei?, părinţii lor ştie?,

dacă peste toate astea nu puneţi şi un strop de condiment extern, şi anume voturile celor de peste graniţă, iar aici chiar nu mai e ştiinţă şi sondaj, e artă şi guesstimation,

dacă după toate astea nu trageţi linie şi nu calculaţi din total votanţi oficiali, nu din cei care sînt în ţară şi surprinşi în eşantion (de aceea vă spuneam că e mai bine să calculaţi în voturi absolute, nu în procente),

deci dacă nu faceţi toată această bucătărie internă aproape la fel de complicată şi de discretă precum cea a recrutării şi gestionării ofiţerilor acoperiţi de către SIE, MIE, ŢIE şi alte acronime cu ochelari negri şi cu pastila de cianură fecaloidă înfiptă în măsea, să nu-l prinză duşmanul,

atunci greşiţi.

Şi pe baza greşelii voastre vă apucaţi să emiteţi judecăţi de valoare şi estimări şi trăirisme apocaliptice, deci indubitabil obiective şi arţăgoase şi totalmente vocale, să vă audă lumea. Şi păcăliţi lumea cu calculele voastre simple, simpliste, primitive, de ţaţă care nu ştie sondaje dar care spune că ştie sondaje.

Mai mult: lucrurile sînt în continuă schimbare. Trebuie să vă uitaţi la aceste curgeri de hoarde de oameni şi să vă închipuiţi unde se înfige fluxul, nu unde e el acum. Altă complicăciune suplimentară, pe care nu o poţi gestiona dacă nu ai suficiente puncte de măsurare.

Mai mult, dacă faci calcule din total populaţie, iară nu din acel subset destul de greu de estimat al participanţilor la vot, iar greşiţi. După cum văd că începe deja să se rostogolească discuţiile şi comentariile la adresa votului de tur 2 calculat din total populaţie, nu doar din potenţial votanţi, un subset distinct şi mai hotărît decît întreaga societate cu drept de vot.

Scorurile per total populaţie de regulă sînt ceva mai netezite, diferenţele ceva mai atenuate decît cele obţinute pe evaluarea din total populaţie. Şi finale care ni se par coşmăresc de strînse prin prisma primei evaluări se dovedesc a fi ceva mai lejere prin prisma celui de-al doilea indicator.

Deci nu spun să nu comentaţi sondajele şi să nu vă daţi cu părerea pe marginea lor, căci e ca şi cum m-aş chinui să împiedic balena să înoate, viţelul să zboare, monstrul din Loch Ness să mănînce scoţieni ori moderatorii de talk show să întrerupă invitaţii.

Neah, nu sînt atît de naiv. Doar că mă văd nevoit, în marea mea deontologie şi în neprecupeţitul meu profesionism de nemernic guvernamental, deci care ţine cu Ponta şi care vă minte cu sondajele, mama mea de nemernic, să vă atrag atenţia asupra potenţialelor greşeli pe care le puteţi face înfingîndu-vă în cifre şi în procente precum mireasa în dormitor, precum flankerul în uvertură, precum gladiola în mămăligă şi narcisa în brînză, precum sinucigaşul în asfalt.

Evident că vorbesc degeaba. Voi tot aia o să faceţi.

Sondaje plăcute, pufoşilor! :)