
Ce-mi pasă mie, din garaj?
0Primăria Municipiului Bucureşti a mai înfipt un steag în ceea ce ea crede că ar fi lupta pentru o capitală modernă şi civilizată: a inaugurat o parcare sub Piata Universităţii.
Stau singur printre maşini la subsolul minus 3. E linişte, lumină şi curăţenie, pardoseala e netedă şi frumos pictată cu cifre galbene, liftul funcţionează silenţios, nu e ţipenie de om.
Nu-mi pasă că sunt la 12 metri sub statui, nu-mi pasă de osemintele şi resturile fundaţiilor unei academii ori biserici deshumate şi strămutate. De altfel, personal, nu sunt impresionat de ruine, fie că sunt în Forumul Roman, la Cesareea, ori la Histria.
1. Îmi pasă că nu trebuia să fie aici.
Pentru că 400 de locuri de parcare amărâte nu meritau atâta deranj şi cheltuială. Pentru că oraşul modern nu-şi mai aduce automobilele în centru, ci recuperează centrul oferindu-l pietonilor.
S-a aglomerat acum un sit care era deja supraîncărcat de trafic pietonal, auto, RATB, metrou, supraîncărcat de servituţi culturale şi urbanistice, supraîncărcat de reţele subterane.
Au trebuit evacuate şi reamplasate cele patru statui. A fost lichidată peluza verde cu cei câţiva arbori decorativi şi înlocuită cu un şir firav de mesteceni prizăriţi.
2. Îmi pasă de ce e deasupra. Pentru că deasupra e un peisaj dezolant.
Ordinul Arhitecţilor din România – filiala Bucureşti cu colaborarea Primăriei Municipiului Bucureşti a organizat un concurs pentru a selecţiona soluţia optimă de amenajare şi dotare cu mobilier urban a spaţiului suprateran. S-au prezentat 52 de proiecte dintre care s-au reţinut 36.
Juriul internaţional a acordat premii. Arhitecţii au oferit soluţii care mai de care, intervenţii timide sau categorice, idei majore sau de amănunt, clasice sau futuriste, banale sau savante, constructiviste sau ecologiste, geometrice sau peisagistice - în general, un galop de creativitate. Proiectele pot fi văzute pe www.oar.squarespace.com.
Ceea ce s-a realizat nu ţine seama de niciuna dintre soluţiile premiate. În loc găsim un pavaj banal, în tradiţia mitocănească de a asfalta curţile vilelor şi a le înconjura cu un gard de beton.
Din pavaj răsar excrescenţele construcţiilor utilitare ale garajului – parapete, aerisitori, gherete – de forme eterogene şi amplasate fără vreo grijă de a împăca funcţionalul cu esteticul.
Pe scurt, un triumf al ingineriei de drumuri în detrimentul imaginii arhitectural-urbanistice. Sper să nu apară şi aici băncile, felinarele sau ceasurile din vocabularul “KITSCH” al fierului forjat, ci un mobiler urban contemporan, de bună calitate care ar putea transforma Piaţa Universităţii într-o “agora” ce lipseşte atât de mult Bucureştilor.
Oraşul nostru nu are nicio piaţă – în sensul urbanistic al termenului – care să aparţină exclusiv pietonilor, din care să fie excluse permanent motoarele, claxoanele, gazele de eşapament, o piaţă în care oamenii să se poată întâlni, să poată vorbi fără să strige, să poată participa la evenimente…
3. Îmi pasă că profesia e desconsiderată.
Şi, ca şi altădată, arhitecţii vor fi consideraţi vinovaţi dacă ceva nu iese bine şi vor fi neglijaţi dacă se obţine un succes.
Dacă vi se pare că oraşul se dezvoltă haotic, că se întâmplă lucruri contra firii cu străzile, circulaţia, pieţele, ori clădirile şi, nu în ultimul rând, cu banii voştri, trebuie să căutaţi vina la administratori – fie că sunt particulari sau publici – care îşi arogă dreptul de decizie în probleme de specialitate pe care nu le cunosc.
4. Îmi pasă că publicul e desconsiderat.
Lui i se dă ceva prost, urât şi scump şi i se spune că e bun, frumos şi avantajos. El, publicul nu va putea fi niciodată educat cu astfel de produse. Nu i se poate face educaţia – aceea urbană (discernământul între ce e civilizat şi troglodit) – aceea economică (discernământul între ce e profitabil şi ce e hoţie), - aceea socială (discernământul între ce e obştesc şi ce e personal) şi aceea estetică (discernământul între ce e frumos şi ce e urât).
De aceea, am auzit, auzim şi vom mai auzi, pe fond de manele, sub ghirlande de flori din plastic laude aduse “casei poporului” sau “palatului Becali”.