Ce este iubirea, domnule Google?

La final de an, topul este rege. Google are topul său cu cele mai cele din anul ce taman dă colţul. Iar o întrebare stă în fruntea topului, deşi răspunsul nu-i deloc uşor.

Zeitgeist-ul românesc, adică spiritul timpurilor noastre, este condus de "ce este iubirea?". Unul, doi, şi alte mii şi sute de mii, de oameni au căutat asta pe Google. Nu zic, compania şi-a construit un renume din a şti orice, dar chiar aşa o fi?

Este secolul vitezei, o fi stricat treaba asta iubirea, nu mai e la fel de, cum altfel? pură ca pe vremuri. Vremurile acelea în care femeile nu aveau prea multe drepturi, în care erau bătute frecvent şi în care adulterul era, de o parte şi de alta, o formă de socializare. Deci, altfel decât pură nu putea fi iubirea. Asta însă n-o explică.

Nu ştiu ce e iubirea, dar n-am căutat-o pe Google. Am găsit în schimb altceva, o scenetă între oameni în iarna lui 2009. El era paralizat de la brâu în jos, stătea singur în pat, cel de lângă uşă. Ea stătea în celălalt pat, era puţin peste un metru între ei, ea era oarbă şi afectată de Alzheimer cu rare momente de luciditate şi în care amintirile mai reveneau. Odaie mică, spaţiu măsurat după cum e moda la ţară. Lumea, cei câţiva membri de familie, era prinsă în conversaţii. De copii, de salariu, de pensie, de politică, aceeaşi vorbă învârtită între toţi pentru a părea că există subiect de discuţie.

Femeia a pus o mâna pe fiica ei şi i-a ordonat scurt. "Du-mă la el!", moment în care a început să pipăie masa pentru a da de bastonul sprijinit acolo. A ridicat-o şi a condus-o la patul lui. L-a privit, deşi se uită în întunericul ochilor ei, a pus mâna pe mâna lui şi a început să plângă. Amândoi plângeau, dar nu spasmodic, ci lacrimile doar le curgeau pe faţă ca un fir de apă pe munte. Şi asta preţ de câteva minute. "Gata, du-mă la loc", atât a spus, o cerere tot spre fiică, niciun cuvânt schimbat cu el.

Câteva luni mai târziu, ea a murit. El s-a dus la trei luni după ea. Ea a prins ninsoarea de la începutul lui 2010, el ploaia primăverii. Născuţi în '38, imobilizaţi la pat amândoi spre finalul vieţii, au murit în acelaşi an, şi au dus o viaţă calmă, fără scandaluri cunoscute uliţei. Şi, totuşi, în poate ultimul ei moment de luciditate nu şi-au spus nimic. Doar s-au ţinut de mână şi au rezumat în câteva lacrimi o viaţă.

Domnule Google, du-te acasă, am văzut iubirea. Dar n-o pot defini.