Biserica ortodoxă şi bezbojnicii furibunzi

Toţi  criticii media ai bisericii se poartă de parcă Biserica le bagă mâna adânc în buzunar şi le fură bruma de bani pe care au economisit-o în acestă perioadă dură de criză.Argumentul e simplu: Dacă tot e criză, dacă facturile cresc în fiecare zi şi preţurile la fel, de ce Biserica îşi permite să ceară bani de la buget. Cu ce drept sărăceşte şi mai tare un stat care abia se menţine pe linia de plutire?

Până de curând atacurile erau direcţionate către Biserica Ortodoxă în general, către exemplele negative ce apăreau în rândul preoţilor. De la sfârşitul anului trecut Biserica a fost luată la ţintă în tot ansamblul ei, începând cu Patriarhul României şi terminând cu ultimul preot din ultima parohie a bisericii ortodoxe.

Biserica cere bani prea mulţi, biserica primeşte prea mulţi bani, biserica face afaceri, înalţi prelaţi trăiesc în lux, preoţii încalcă regulile canonice, Catedrala Mântuirii Neamului este prea scumpă, încrederea în biserică a scăzut, etc. Mesaje simple, clare, construite în jurul frustrărilor generate de lipsa banilor. Nu voi aduce argumente în sensul demontării tuturor acestor atacuri. Au fost aduse de oameni mult mai bine informaţi  cu o claritate şi coerenţă a ideilor bine pusă la punct. În schimb vreau să aduc în atenţia bezbojnicilor, aşa cum îi numea un amic, câteva mici lacune ale bătăliilor aproape furibunde pe care le poartă cu Biserica Ortodoxă:

·         85% dintre români sunt ortodocşi nu pentru că aşa le impune biserica ci pentru că au ales de bună voie să se declare creştin-ortodocşi.

·         Biserica ortodoxă, ca şi Instituţie, nu a dus niciodată războaie sau campanii de persecuţii împotriva celor care s-au declarat de altă religie sau pur şi simplu nu au vrut să aibă vreun fel de legătură cu Biserica.

·         Morala creştină, cea propovăduită de biserica noastră, este una a iertării şi a  construcţiei.

·         Orientările şi poziţia bisercii ortodoxe în faţa diverselor evenimente nu sunt generate de nebunia societăţii în care trăim în prezent, ci de nevoia de a păstra pe fundamente solide o instituţie care se raportează la timp şi prezent într-un mod pe care puţini îl înţeleg.

·         Românii ştiu foarte bine că există şi probleme în rândul preoţilor şi nu s-au sfiit niciodată să taxeze, de cele mai multe ori cu umor  abaterile de la dogmă ale acestora. Vezi vorba populară ”fă ce zice nu ce face”.

·         Unul din fundamentele  păstrării identităţii  noastre naţionale este religia, care s-a conturat în jurul bisericii şi a celor care au slujit-o.

·         Harul nu se găseşte pe stradă, la chioşc, sau la tarabă. Este ceva mult prea adânc şi neînţeles pentru cei ce s-au născut cu piatra în mână.

Şi exemple ar mai fi multe.....