Banii din PNRR vin pe rezultate, nu pe documente semnate…

Am asistat în ultima şedinţă de guvern la un festival de HG-uri legate de îndeplinirea reformelor asumate prin PNRR. Comisia Europeană va cere un calendar, o etapizare a derulării acestor reforme, cu termene şi indicatori de demonstrare a faptului că ţintele promise sunt şi atinse. Încă nu avem publicate în MOf aceste documente, dar deocamdată nimic nu este clar în această privinţă.

În Strategia Naţională Anticorupţie există un paragraf care spune:

„Monitorizarea implementării acestui obiectiv specific va fi realizată de către un Grup de lucru dedicat, care se va reuni trimestrial. Procedura de monitorizare va fi detaliată în cadrul Metodologiei de monitorizare a implementării strategiei, aprobată prin Ordin al Ministrului Justiţiei, după consultarea platformelor de cooperare”.

Foarte bine, dar să nu rămână o promisiune în vânt.

„Păcatele” actelor normative emise de guvern

Nu este clar de ce au fost amânate până la ultima şedinţă de guvern din an, deşi se ştia că termenul de emitere pentru aceste acte era trimestrul al IV-lea 2021. N-au fost supuse dezbaterii publice, n-au fost îmbunătăţite în urma consultării specialiştilor. Ca de obicei, miniştrii şi aparatul de lucru din ministere şi-au zis: noi suntem mai deştepţi decât restul lumii, nu ne trebuie consultare publică. Trecem peste  ilegalitatea acestei proceduri. Orice act normativ emis de guvern trebuie pus în dezbatere publică cel puţin 30 de zile. Dacă nu există interesul, acordul, contribuţia celor interesaţi, cum vor fi puse în operă aceste acte normative? Vor fi uitate, doar că de data asta veghează CE pentru acordarea banilor prin PNRR!

Un exemplu. Formarea cadrelor didactice a făcut obiectul numeroaselor programe, în ultimi ani. Programe care au înghiţit zeci de milioane de euro. Cu ce rezultat? Care au fost standardele şi indicatorii care să dovedească că aceste programe şi-au atins ţinta? N-au existat astfel de standarde. Şi, posibil, nici în viitoarele programe de reformă nu vor exista. Să vedem dacă CE va fi de acord cu astfel de omisiuni, şi ne va da următoarele tranşe de bani.

Dacă ne luăm după starea actuală a educaţiei, după abandonul şcolar, după media notelor şi procentul de promovare la examenele naţionale, au fost bani aruncaţi în vânt. Mai bine îi foloseam la infrastructură.

În luna iulie 2022 va avea loc o primă evaluare a atingerii ţintelor programate în primele şase luni. Dacă România nu prezintă date concrete, pentru fiecare jalon, reformă, măsură, prevăzute a fi îndeplinite în primele şase luni, nu mai vedem următoarele transe de bani din PNRR.

Nu numai CE monitorizează ce se întâmplă cu evoluţie reformelor, dar şi societatea civilă din România va face acelaşi lucru. Şi va prezenta CE rapoarte alternative. Să vedem ce va înţelege şi accepta CE din evaluarea etapizată.

Reforma în educaţie, PNRAS. (Programul Naţional de Reducere a Abandonului Şcolar)

Încă nu a fost publicat în MOf, dar din HG şi comentariile ministrului putem deduce ce conţine.

În primul rând regretăm că n-a fost pus în dezbatere publică, ocazie cu care specialiştii ar fi contribuit la îmbunătăţirea sa.

Elevii „virtuali”. PNRAS porneşte de la o bază statistică imprecisă. Fostul ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, explica într-o emisiune tv: “În 2019 m-am trezit că aveam înscrişi în clasa VIII-a 186.000 de elevi şi au intrat în examenul de Evaluare Naţională 146.000, 40.000 erau înscrişi virtual”. Fostul ministru al Educaţiei în perioada 2018-2019 a declarat că “finanţarea este per capita, ca urmare oricărui director de şcoală îi convine să aibă înregistraţi mai mulţi elevi decât sunt în ei în realitate, pentru că primeşte un buget mai mare”.

Cum nu se poate presupune că Ecaterina Andronescu nu cunoaşte realităţile din şcolile româneşti, rămâne întrebarea cât de amplu este fenomenul elevilor „virtuali” şi de ce nimeni din conducerea educaţiei nu vrea, nu poate sau nu are interesul să restabilească adevărul privind abandonul şcolar.

În concluzie, ce rată de abandon şcolar avem în realitate? Dacă pornim de la o statistică greşită în fundamentarea programului, este clar că obiectivele, ţintele şi calendarul derulării lor nu au cum să conducă la rezultate pozitive. 

Mediul atractiv de învăţare. Legătura planurilor cadru şi a programelor şcolare cu piaţa muncii. Elevii îmi spuneau: vrem să venim cu drag la şcoală. De aici trebuia pornit pentru reuşita PNRAS. Cum facem ca elevii să vină cu drag la şcoală? PNRAS nu spune nimic despre mediul atractiv de învăţare. Nici nu are ce să spună. Mediul atractiv de învăţare se stabileşte prin planurile cadru, programele şcolare, activităţi extraşcolare, comportamentul cadrelor didactice în interacţiunea cu elevii. Prin aceste instrumente s-ar putea ridica la cote mai înalte „mediul atractiv de învăţare”. 

Ne ajută şcoala să intrăm în piaţa muncii? Este întrebarea pe care şi-o pun elevii şi părinţii lor înainte de a veni la şcoală. De cele mai multe ori răspunsul este „nu”. Curriculumul şcolar este teoretic-conceptual, nu conţine dimensiunile aplicativ-practică, transdisciplinară şi cea generatoare de învăţare continuă. Planurile cadru nu conţin discipline sau module esenţiale: educaţia pentru sănătate, educaţie financiară, educaţie legislativă, drepturi, libertăţi fundamentale dar şi obligaţii sociale, comportament social, comunicare online şi comunicare directă, avantajele şi riscurile internetului, etc. Mai presus de toate, la terminarea şcolii elevii nu dobândesc competenţe necesare pentru intrarea în piaţa muncii, cele de care te întreabă patronii la angajare.

Este adevărat că din HG rezultă că vor fi bani alocaţi pentru digitalizarea şcolilor. Mă îndoiesc că elevii din familii sărace, de romi mai ales, vor sta cu nasul în tablete şi vor învăţa acasă ce nu învaţă la şcoală, unde nici nu se duc. Acţiunile remediale presupun prezenţa copiilor la şcoală, ori tocmai acest fapt lipseşte. Cele 2500 de şcoli, care vor beneficia de 200.000 de euro pentru reducerea abandonului şcolar nu au, în general, contabilitate proprie, fiind şcoli mici. Cine va cheltui atunci banii, primăriile, ministerul, prin licitaţii la nivel naţional? Vor ţine cont de nevoile şcolilor, sau vom vedea anchete penale cum am văzut în celebrele contracte cu Microsoft? Despre formarea profesorilor am văzut în anii trecuţi cu ce rezultate inexistente s-a „soldat”.

Cea mai bună soluţie ar fi fost construirea de campusuri şcolare, cu cantină şi internate, unde copii cu tendinţe de abandon şcolar să fie aduşi de luni până vineri. Aici ar fi beneficiat de condiţii mai bune de trai, comparativ cu propriile familii, ar fi ajutaţi întreaga zi să se dezvolte şi înveţe. Clădirile fostelor cazărmi militare ar fi putut fi folosite pentru transformarea lor în campusuri şcolare, dar avem şi multe licee cu cămine şi cantine abandonate.

În concluzie

Banii vin prin PNRR, dar avem noi capacitatea organizatorică de derulare şi monitorizare a reformelor cerute, a obiectivelor şi ţintelor propuse? Aici este marea problemă, în anii anteriori am constatat că nu avem astfel de capacităţi. Faţă de anii trecuţi este necesară stabilirea rezultatelor la fiecare etapă de trei luni. În iulie 2022 vom avea o primă evaluare a îndeplinirii obiectivelor şi ţintelor de etapă. În funcţie de această evaluare vom primi, sau nu, următoarele tranşe de bani din PNRR.