Apel către ministrul Mediului din România: Știm ce înseamnă a fi 'verzi'?

Vă propun să vedem ce înseamnă a fi verzi la ora actuală. Înseamnă, printre altele, și extrem de vizibil, promovarea mașinilor electrice.

Dar, știm oare că o baterie tipică de mașină electrică necesită aproximativ 8 kg de litiu, 35 kg de nichel, 20 kg de mangan și 14 kg de cobalt?

Aceste materiale sunt extrase prin activități miniere intensive, adesea în țări în care normele de protecție a mediului sunt mult mai slabe decât în Europa.

Mai departe, mașinile electrice, nu-i așa, funcționează pe bază de electricitate.

Știm că, în prezent, 60% din energia electrică globală provine din combustibili fosili, iar în România, peste 30% din electricitate este generată de cărbune și gaze naturale?

Cu alte cuvinte, multe dintre mașinile „verzi” sunt, de fapt, încă alimentate indirect de combustibili fosili.

Dar să spunem că vrem să obținem energie doar din surse așa-zis curate. Perfect.

Știm că panourile solare necesită între 3 și 5 tone de minerale pe megawatt de capacitate instalată?

Sau că o turbină eoliană standard conține peste 300 de tone de oțel, 2 tone de pământuri rare, 1.000 de litri de ulei industrial și zeci de tone de plastic derivat din petrol?

Adică, undeva, firul logic se rupe!...

Eu spun cu toată convingerea că dacă putem să nu afectăm mediul, suntem obligați să acționăm de o asemenea manieră, iar asta trebuie să fie regula, pentru că este pur și simplu bun-simț.

Dar, nici nu ne putem ascunde după ideologii, fie ele și promovate la Bruxelles și să ne facem că nu vedem faptul că nu doar că înlocuim în parte o dependență cu alta, ci și, mult mai șocant, că tot ceea ce vrem să obținem se bazează tot pe resursele tradiționale, extractive!

Un exemplu concret: până în 2040, cererea de minerale critice pentru tranziția energetică globală va crește cu până la 500%, conform Agenției Internaționale pentru Energie. Cum ne pregătim pentru acest val uriaș de cerere?

România, cu resursele sale, poate fi o soluție, dar suntem noi pregătiți?

Bun, eu am tot promovat ideea a cât mai multor micro-hidrocentrale amplasate acolo unde se poate și peste TOT unde se poate.

Din păcate, văd că nu se face mare lucru. Iar aici responsabilitatea o are în primul rând guvernul și Ministerul Mediului, pentru că privații nu pot acționa în afara unui cadru clar de reglementare nu doar clar, ci și încurajator!

Dar nici aceasta nu este o soluție care să acopere necesarul. Este o soluție care ajută și care, obligatoriu, trebuie folosită și mă mir că Ministerul Mediului nu face mai mult.

Dar să revin.

Dat fiind că ne este clar că energia așa-zis verde nu vine, literalmente nu vine, din cer, și avem nevoie de componente pentru a o dezvolta, iar acele componente, nici ele, nu apar din neant, ci tot din prelucrarea unor resurse care, ce să vezi, provin din industria extractivă, ori de petrol, ori din minerit, cred că trebuie să facem ceva, iar asta rapid.

Așadar, dacă suntem de acord pe acest subiect, eu cred că pasul următor, în România, indiferent de orice alt context, este că suntem obligați să ne adaptăm urgent legislația și să încurajăm exploatarea acelor materiale de care avem nevoie și pe care, slavă Domnului, încă le mai avem în subsol, aici, în România.

În momentul de față, România are resurse estimate de peste 400.000 de tone de litiu, fiind una dintre puținele țări europene cu acest avantaj strategic. Exploatarea controlată și sustenabilă a acestor resurse ne-ar putea transforma într-un lider european în industria bateriilor și energiei regenerabile.

Scriam zilele trecute câte resurse ne-exploatate deținem și care ne-ar putea face jucători esențiali în NATO și în UE și ne-ar crește exponențial rolul și influența.

Resursele noastre de cupru, zinc, litiu, cobalt și mangan sunt esențiale pentru industria de apărare, iar România poate deveni un furnizor strategic pentru Europa în acest domeniu. Iar dacă se va dovedi că SUA vor avea acces exclusiv în Ucraina, ceea ce avem noi devine și mai important!

Dar, așa cum scriam și atunci, TOTUL pornește de la noi, nu din exterior.

Dacă suntem proactivi, la nivel de guvern, de Minister al Mediului – unul care să nu fie ideologic ci pro-business și pro-dezvoltare a României, putem deveni o poveste de succes.

Altfel, vom ajunge să ne vindem pe nimic! Și nimeni, sper eu, nu vrea asta!

De aceea, iar asta urgent, eu cred că avem nevoie de simplificarea legislației și reducerea birocrației în domeniu – repet, urgent – pentru a fi pregătiți.

Ce îmi doresc eu, oportunitatea pe care o sesiz ez eu, este aceea ca, prin resursele noastre, exploatate de noi sau în parteneriat cu aliații, să devenim un hub regional pentru toate materialele critice pe care le putem pune la dispoziția industriilor de profil.

Doar că, repet, ele trebuie exploatate.

Și vreau să fiu bine înțeles pentru că, mă rog, confuziile, mai ales cele voite, sunt facile...

Eu nu propun eliminarea țintelor de mediu sau un Vest Sălbatic al mineritului. NU! Dimpotrivă! Ce propun eu, ce solicit, ce sper să se întâmple, este să avem urgent un cadru legal și instituțional clar în care să putem să ne valorificăm resursele.

Într-o lume în care războiul economic este o realitate, în care accesul la resurse este o chestiune de securitate națională și geopolitică, România nu își poate permite să rămână spectator.

Acum este momentul să acționăm!