Amănunte din căsnicia Regelui Carol cu Regina Elisabeta: privirea încruntată din poză, „Afacerea Văcărescu“ şi moartea Principesei Maria

Anul 1869 începea pentru Prinţul Carol într-o atmosferă tensionată. Liberalii, în frunte cu I.C. Brătianu şi cu C.A. Rosetti, aflaţi în Opoziţie, deveneau din ce în ce mai agitaţi. Îşi doreau cu orice pret să îi arate lui Carol că fără ei nu se poate. Brătianu era prea pătimaş şi îşi pierduse orice urmă de obiectivitate. Dizolvarea Camerelor era inevitabilă.

Dar anul 1869 a adus un eveniment important în viaţa Prinţului Carol: casatoria sa cu Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, viitoarea Regină Elisabeta, devenită ân 1881 prima Regina a Romaniei dupa ce ţara noastra a fost recunoscută drept regat atât de Înalta Poartă cât şi de Puterile Centrale, dupa Razboiul de Independenţă de la 1877.

10 mai este Ziua Regelui. Este ziua în care, în 1866, Carol Hohenzollern Sigmaringen a sosit în România şi avea să înceapă schimbarea fundamentală la faţă a ţării noastre. Când a fost ales principe al României, Carol nu era căsătorit şi, conform Constituţiei, nu avea voie să se căsătoreasca cu o femeie de origine română.

Trei ani mai tarziu, aşadar în 1869, Carol împlinea 30 de ani iar pe 15 noiembrie avea să o ia de soţie pe Elisabeta zi Wied la Palatul din Neuwied. Un an mai tarziu avea să se nască unicul copil al familiei regale, Principesa Maria. Logodna de la Koln, dintre cei doi, a fost descrisă de Regina în Jurnalul său care a fost publicat în Germania.

Într-o lungă scrisoare de felicitare pe care i-a trimis-o fiului sau la 15 aprilie 1869, Printul Carol Anton o zugrăveşte pe Regina Elisabeta în cele mai frumoase culori, încurajându-şi fiul să îşi unească destinele cu Elisabeta.

E desigur superioară sub raportul cunoaşterii lumii, a ştiinţei. Ea e draguţă, plăcută şi fizionomia ei arată bunatatea inimii sale. E foarte cultă şi chiar excepţional de bine înzestrată. Prinţesa exceleaza şi în cunoaşterea limbilor. Ea vorbeşte la perfecţie franceza şi engleza. Instrucţia ei e, cum s-ar zice, universală.

Regina Elisabeta a României se aseamănă cu Carmen Sylva. Este pseudonimul său literar sub care a scris numeroase lucrări. Regina Elisabeta: poetă, eseistă, iniţiatoare de acţiuni caritabile. Regină Mamă.

Principele Radu al României avea să descrie în prefaţa carţii „Regele Carol I în opera Reginei Elisabeta” relaţia de dragoste dintre Regele Carol I şi Regina Elisabeta.

Au fost binecuvantaţi cu o solidă şi profundă căsnicie. Regele a avut o neţărmuită iubire faţă de soţia lui, pe care a tratat-o cu respect, tandreţe şi admiraţie. Cei doi erau uniţi printr-o splendidă complicitate spirituală, o inegalabila deschidere către ştiinte, educaţie şi arte, un desăvârşit simţ al măsurii în exercitarea funcţiunii regale.

„Complicitatea spirituală” la care face referire Principele Radu se referă, probabil, la felul de a fi al Reginei şi al Regelui. El era un bărbat rece şi  calculat, iar Regina părea a fi o visătoare. Mai tânără cu 4 ani decât Regele Carol, Regina a fost mai mult decât „un ecou” al soţului său şi în opera literară a celei care se semna cu Carmen Sylva se poate constata o idealizare a Regelui Carol.

Atunci când i-a cerut mâna Elisabetei, Carol nu a rămas decât o oră şi jumătate. A venit special de la Paris şi...

Citiţi continuarea articolului pe breinz.ro