Video „Águas de Março” - Simplitatea geniului
0De cele mai multe ori ne atașăm de o piesă pentru că ne atrage prin melodie, prin ritm, ne amintește de momente plăcute, ne mișcă ceva sentimente, le reactivează sau pur și simplu pentru că e atât de populară încât e imposibil să nu o auzim. Tot de atâtea ori putem spune că e o piesă bună, valoroasă, rezistentă în timp, compusă cu inspirație și măiestrie. Efectul este imediat, pentru că piesa are ceva irezistibil, rămâne în memorie pentru că are un magnet ascuns în refren sau în toba mare. Nu e nevoie de o analiză aprofundată ca să-I prinzi farmecul. Dar cum ar fi să te atașezi de o piesă după ce-i afli toate detaliile fascinante, după relaxantă călătorie pe firul ei melodic, în interiorul armoniei, urmărind fiecare vers? Hai să căutăm magnetul din ”Águas de Março”.
Motivul principal pentru care iubesc această piesă este reflectarea simplității geniului, manifestarea unei expresii complex create și accesibill redate, juxtapunerea unor motive simple cu progresii armonice sofisticate. Dacă o analizăm, ”Águas de Março” este foarte complexă, dacă o ascultăm, este incredibil de naturală și spontană. De aceea cred că este una dintre cele mai puternice zece piese scrise în ultima sută de ani. Atât de frumoasă, punctată de atât de multe detalii remarcabile! Antonio Carlos Jobim, unul dintre cei mai mari muzicieni ai Braziliei, i-a compus muzica și i-a scris ambele variante de text: în portugheză și în engleză. Complexitatea armoniei e balansată de o melodie simplă, construită pe câte un tandem de note. Jobim și-a impus restricția de a concepe o melodie bazată esențial pe două note. Și a făcut-o cu o considerabilă ingeniozitate. Esența strategiei lui compoziționale constă în variația ritmului și a frazării melodiei în relație cu conținutul textual, în cadrul unei structuri armonice care se repetă la patru măsuri. Chiar și fără suport muzical, textul lui Jobim constituie un impresionant corpus poetic. Cuvintele curg fără efort într-o arhitectură ritmică în schimbare, evocând efecte previzibile sau surprinzătoare (”a truckload of bricks in the soft morning light”, urmată de ”The shot of a gun in the dead of the night”).
Iată textul, in cele două variante
”Águas de Março” a fost compusă în luna martie a lui 1972 și se referă direct la apele lui martie, sezonul ploios de la sfărșitul verii din emisfera sudică. În Brazilia, în martie începe toamna. Jobim construia un zid în jurul fermei familiale, Poço Fundo (Fântâna adâncă), aflată în mijlocul statului Rio de Janeiro. Ploua infernal (în luna lui Marte), era apă peste tot iar drumurile erau pline de noroi ( ”it’s the mud, it’s the mud”), apa de ploaie formând mici viituri care adunau tot ce prindeau în cale: bețe, pietre, sticlă și tot ce derulează textul. Un peisaj haotic transformat într-o operă de artă printr-un cântec născut în pădure. Când a început ploaia, Tom (Jobim), împreună cu soția lui, Thereza, se plimbau urmărind cum pârâul de la marginea drumului se umfla cu apă. Având suficient timp să contemple situația, Tom a creat o parabolă modernă a vieții de zi cu zi., un memento al frumuseții, echilibrului și realității naturale. El spunea, soția nota: ”É pau, é pedra, é o fim do caminho…” iar restul versurilor au urmat clar, aproape în totalitate. Ultimele retușuri au fost adăugate acasă, în aceeași după-amiază. Casa de la țară nu avea pian, așa că piesa a fost compusă la chitară. Cuvintele trebuiau bine integrate în ritmul animat al muzicii. Nu doar alcătuirea muzicală e genială, ci și economia construcției și a frazării textului. Au fost alese cuvinte proeminente, evocatoare, care mai degrabă sugerează în loc să descrie, o serie de enunțuri sonore și poetice complete care descriu pe parcurs transformarea naturii, permanenta schimbare în fața căreia noi trebuie să ne arărăm reziliența. Apa transformă totul și e descrisă progresiv, de la picăturile de ploaie la cursul râului. Căderea ploii, însă, e ilustrată cu acorduri descendente.
Aici găsiți cele 6 fraze muzicale acre se succed de-a lungul piesei
După spusele lui Paulo, fiul lui Jobim, titlul și starea piesei au fost inspirate de o poezie scrisă de Olavo Bilac, ” O caçador de esmeraldas” (Vânătorul de smaralde). Iar sonoritatea cuvintelor, atât în engleză cât și în portugheză a fost meticulos adaptată pe fiecare variantă, în funcție de particularitățile fonetice, o altă măsură a geniului lui Jobim. Diferențe subtile, cu același rezultat eficient. El a preferat să scrie și textul în limba engleză pentru a evita suferința traducerilor inexacte, scrise de unii care nu știu despre ce e vorba. Melodia simplă care venea odată cu versurile era, chipurile, ceva provizoriu care urma să fie dezvoltat ulterior, o bază pe care să formeze textul. Până la urmă s-a dovedit a fi exact ce trebuie, ar fi fost o greșeală să o complice. În privința textului adaptat după cel portughez, Jobim a decis să folosească doar cuvinte cu rădăcini anglo-saxone, evitând pe cât posibil cuvintele de origine latină. Evident, nu toate părțile traducerii ”mot-a-mot” s-au potrivit metric și melodic, așa că a găsit alte cuvinte potrivite cu starea și imaginile, pentru a rămâne fidel intențiilor inițiale. Și iată cum avem și în limba engleză o poezie distinctă, la fel de frumoasă, simplă și genială.
Structura piesei nu urmează forma tipică, strofă/refren/strofă, în schimb este concepută integral, cu un conținut complet, fără părți speciale. Totuși, există fragmente care se repetă pentru a sublinia continuitatea fluxului de apă (”São as águas de Março fechando o verão, são promessas de vida no meu coração / And the river bank talks of the waters of March It’s the promise of life in your heart, in your heart”). Aici observăm că textul portughez ne anunță sfârșitul verii (”Fechando o verão”), în timp ce textul englez vestește primăvara (”It’s the promise of life”). Și la fel ca apa care-și schimbă imprevizibil cursul, se succed și frazele melodice. Fiecare frază reprezintă o direcție de moment. Pentru a fi parte din întreg, o bună parte din text e constituit din fraze scurte și idei succesive. Linia melodică imită versul prin scurte secvențe bazate pe acel motiv format din două note iar frazele au sens indiferent de ordinea în care se derulează. Ele se pot schimba între ele fără riscul discontinuității melodice sau armonice. Se vede că Tom Jobim a studiat arhitectura. Însă geniul lui se manifestă prin aceste idei aparent simple, prin emoția care e plasată în fiecare sunet, iar sunetul e aranjat cu o rarisimă muzicalitate, într-o strânsă conexiune cu versul. ”Águas de Março” e doar o parte dintr-o monumentală operă muzicală, așa cum sunt segmentele care-o transformă într-un profund sentiment, mai degrabă decât o poveste.
Schema succesiunii frazelor, așa cum a conceput-o Jobim
Antônio Carlos Brasileiro de Almeida Jobim a lansat prima versiune ”Águas de Março” în mai 1972, în cadrul unui proiect îndrăzneț dar slab organizat intitulat Disco de Bolso – O Tom de Jobim e O Tal de João Bosco. Acest ”disc de buzunar” produs de Sergio Ricardo a marcat și debutul unui alt muzician imens în Brazilia, Joao Bosco. Intenția lui Ricardo era de a promova artiști noi prin intermediul unui ziar independent numit ”O Pasquim”. ”Agnus Dei”, piesa lui Bosco, era pe fața B a discului. Pe fața A era plasată strategic piesa unui artist consacrat. Ziarul costa 8 cruzeiros, discul era gratuit. Acum, discul il poți cumpăra cu o sumă cuprinsă între 50 și 100 de euro.
https://www.youtube.com/watch?v=WJea87XtotM&list=RDWJea87XtotM&start_radio=1
Doar că atunci guvernul opresiv avea alte intenții. Libertatea de expresie era limitată iar convingerile individuale erau interzise. Textul lui Jobim părea a fi ticsit cu coduri secrete, așa că lansarea discului a fost amînată iar expunerea limitată. Artistul a reacționat rapid.
Tot în 1972, Jobim a lansat un album eponim pe care a pus ambele variante ale piesei. Prima este ”Águas de Março(Waters of March)” iar ultima este ”Waters of March (Águas de Março)”. Voci diferite pe același acompaniament. Acolo unde a fost cazul, Jobim a adaptat interpretarea ritmică cu o frapantă eleganță. În 1973 apare un album aproape identic, ”Matita Pere”, cu un titlu inspirat de numele unei păsări enigmatice pe care o auzi dar nu o prea vezi. Mai puțin enigmatică a fost renunțarea pe acest disc la varianta în limba engleză. Explicația e simplă: ”Matita Pere” a fost lansat doar în Brazilia, ”Jobim” a avut adresare internațională. Tot în ’72, Elis Regina a înregistrat ”Águas de Março” oferind piesei o nouă și consistentă direcție, printr-o interpretare intensă, excepțională. Popularitatea ei creștea, în pofida conflictului pe care îl avea cu casa de discuri Philips, care cel puțin în Brazilia are un portofoliu impresionant. Andre Midani, președintele Philips a venit în 1973 cu o propunere: un album de duet Elis Regina-Antonio Carlos Jobim. Elis a acceptat, pentru că dorința de a cânta cu Tom era mai importantă decât disputa cu casa de discuri. Jobim locuia la Los Angele în acea perioadă, așa că Midani a cumpărat două bilete de avion, pentru Elis și soțul ei, Cesar Camargo Mariano și în ianuarie 1974, în studiourile MGM, au început înregistrările pentru ”Elis & Tom”. Au stat toți în același hotel iar seara, după înregistrări, cinele erau vesele și zgomotoase. Sergio Cabral, în cartea lui despre Jobim, susține altă poveste: Elis și Tom abia se suportau iar albumul a fost înregistrat pe bază constractuală, nicidecum pe iubire împărtășită. Se contraziceau pe seama aranjamentului iar grija producătorului nu era muzica, ci plecarea vreunuia dintre ei. Un contrast total cu ce se vede și ce se aude. Nu-mi place varianta asta, dar dacă e adevărat, iau partea cea bună: erau doi profesioniști incredibili. Albumul are 14 reușite datorită fericitei potriviri dintre cei doi, iar prima piesă imprimă ținuta întregului repertoriu, rămânând probabil cea mai cunoscută dintre versiuni pentru că a transformat o perlă braziliană într-un fenomen mondial.
https://www.youtube.com/watch?v=E1tOV7y94DY&list=RDE1tOV7y94DY&start_radio=1
„Águas de Março” este una dintre cele mai înregistrate piese din istoria muzicii, la rând după ”Summertime” și ”Yesterday”. În 2001, cotidianul ”Folha de São Paulo” a adunat 200 de personalități naționale pentru a desemna cea mai bună piesă braziliană. ”Aquarela do Brasil” poate fi considerat un imn alternativ, ”Chega de Saudade” poate fi prima piesă bossa nova,”Garota de Ipanema” și ”Mas Que nada” și-au asigurat perenitatea, ”Lambada” nu e braziliană, însă ”Águas de Março” e mai mult decât o melodie inspirată și bine fixată în memoria publicului, e un sentiment mai presus de toate celelalte titluri clasicizate, prin construcție, prin emoția unitară, imperturbabilă și prin duetul care a făcut-o sublimă, chiar dacă în 2009, tot Brazilia a stabilit că ”Águas de Março” e doua cea mai iubită piesă, după ” Construção”, al ui Chico Buarque, deopotrivă genială, dar cu altă direcție estetică și emoțională.
Din toate versiunile ascultate și văzute, două dintre ele mi s-au părut cu adevărat inedite: înregistrarea hipnotică a lui Jao Gilberto și duetul format din Al Jarreau și Oletta Adams.
https://www.youtube.com/watch?v=_t_QXeubMUU&list=RD_t_QXeubMUU&start_radio=1
https://www.youtube.com/watch?v=y1cm9-ERoVA&list=RDy1cm9-ERoVA&start_radio=1
Și pentru a-mi desăvârși experiența personală în relație cu această frescă lirică, acest mic miracol muzical care se dezvăluie în tiparele ciclice ale naturii care oglindesc existanța umană, mi-am alimentat curajul de o interpreta în maniera proprie, împreună cu un grup de muzicieni pe care-i iubesc. Și spre marea mea satisfacție, a ieșit mai bine decât îmi imaginam, ca atare prezint realizarea noastră ca pe o reușită la nivel internațional. După ideile mele și aranjamentul lui Andrei Petrache, cu ajutorul excepțional al inginerului de sunet Cristi Dobrică și al echipei video conduse de Marius Mihordescu și Adrian Moisoiu, am înregistrat piesa împreună cu Amphitrio și Blue Noise. Inițial am înregistrat piesa sub forma unui cadou oferit soției mele. Apoi am adaptat o versiune pentru public de care suntem cu toții foarte încântați.
Rezultatul se datorează admirației reciproce, unui interplay spontan bazat pe teritoriul nostru muzical comun și pe simțirea unitară a sentimentului piesei care ne ajută să transformăm fără efort nota muzicală în semnificație, schițând viața cu linii simple, pline de nuanțe, condiția umană în trecerea ei prin lexiconul emoțional universal. Și dacă nu v-au interesat toate aceste detalii atât de prețioase pentru mine, rămâne imensa noastră bucurie de a descoperi, de a ne întâlni și de a cânta împreună, de a vă oferi un moment care să provoace bună dispoziție. Ne-am combinat stilurile și intențiile, imaginând un duet format din vocea mea de-o parte și cvintetul vocal de cealaltă, susținută de trio-ul instrumental format din pian, bas și baterie. Am sugerat bossa nova pe câteva secțiuni, am respectat forma piesei, am urmat crescendo-uri și am accentuat cuvinte, dar am ținut cont de nota personală, de contribuția noastră distinctă, de omagiul adus muzicii braziliene și în special geniului lui Jobim. Și înainte de toate, am prețuit magica ei putere de a te face să zâmbești. ”It’s the promise of life, it’s the joy in your heart”.
Iata si videoclipul nostru