22 iunie 1941–Ziua în Care a început războiul pentru Basarabia

„Ostaşi, Vă Ordon: Treceţi Prutul! ... Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii Voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre“ – acesta este ordinul de luptă transmis de către conducătorul statului român, Mareşalul Ion Antonescu, pe data de 22 iunie 1941.

Proiectul de stat românesc avea să ajungă la apogeu pe data de 1 decembrie 1918, atunci când românii din Transilvania au ales să se unească necondiţionat cu regatul României.

Până pe data de 28 iunie 1940 România avea să fie una aproape completă, împlinind visul de veacuri a neamului românesc. 

Toate acestea aveau însă să nu dureze. După o criză economică profundă, după ce puterile câştigătoare din primul război mondial au favorizat ajungerea la conducerea Germaniei a unui regim extremist şi expasionist, avea să vină cea mai mare confruntare armată pe care lumea a văzut-o vreodată.

După ce ocupaseră mai bine de jumătate din Europa, în iunie 1940 URSS a decis să treacă şi la anexarea de teritorii româneşti, de comun acord cu Germania, doritoare de asemenea de bucăţi din România. Conform înţelegerii dintre cele două părţi şi semnate pe 23 august 1939, România avea să fie sfâşiată ca o pradă.

Acest lucru a dus la căderea regimului Carlist şi înlocuirea acestuia cu cel dictatorial al Mareşalului Ion Antonescu. Vorbim de un regim totalitar dar cu o largă susţinere populară ,ce s-a păstrat până la lovitura de stat ce a dus la înlăturarea conducătorului român.

Mareşalul Ion Antonescu şi întreg poporul român au avut în acea perioadă un singur scop: refacerea teritorială a României, atât cât mai era cu putinţă.

Fiind nevoie de un aliat de conjunctură, România a decis să se alăture Germaniei împotriva URSS pentru a-şi putea elibera teritoriile anexate de către acesta: Nordul Bucovinei şi Basarabia. 

Această înţelegere nu alunga gândul României de la jumătatea de Ardeal ocupată de către Ungaria, mareşalul Ion Antonescu afirmând deschis intenţia ţării sale de a realipi acest teritoriu atunci când conjunctura istorică va fi una favorabilă.

Alegerea se baza pe un singur lucru: clasa politică românească considera bolşevismul mult mai periculos decât nazismul pentru continuitatea neamului şi statului românesc, ba chiar a lumii întregi.

România a intrat în luptă cu promisiuni din partea Germaniei cu privire la dotarea tehnică a armatei. Acestea nu au fost niciodată onorate cu toate insistenţele ofiţerilor români, pe de o parte pentru că Germania nu putea face faţă propriei armate, pe de altă parte pentru că exista frica că după eliberarea Basarabiei România se va opri şi va întoarce armele. Temerile germane nu au părut a fi departe de realitate, cu atât mai mult cu cât românii nu făceau nici un secret din acest lucru.

După eliberarea Basarabiei şi Nordului Bucovinei, mareşalul Ion Antonescu a primit recomandarea de a lua în administrare teritorii de dincolo de Nistru ca şi cum ele ar deveni pe veci ale statului român. Pentru că nu era în firea noastră să ocupăm, mareşalul a refuzat. Ocuparea Odesei s-a făcut din condiţii geostrategice, pentru a exista o pârghie de negociere în faţa nemţilor. Ei doreau crearea unui stat ucrainian subordonat intereselor Germaniei, ori erau ştiute pretenţiile acestora cu privire la Basarabia şi Nordul Bucovinei. Pentru a nu lăsa loc de compromis, scenariul din primul război mondial a fost repetat.

Există o adevărată polemică cu privire la ce ar fi putut să se întâmple dacă Armata Română nu trecea Prutul. Decizia Mareşalului a costat pe români milioane de victime, dar se pune întrebarea: oare exiata o alternativă?

Cu siguranţă că Nu, deşi decizia a fost una foarte dificilă dar justificată chiar de către conducătorul statului român.

E ca şi cum astăzi am refuza să participăm alături de aliaţii americani pe teatrele de operaţiuni ale lumii, pentru apărarea democraţiei şi a drepturilor omului,  dar am avea pretenţia ca teritoriul nostru să fie apărat necondiţionat.

Frontul de Est a reprezentat pentru România războiul pentru eliberarea teritoriilor furate de către URSS. Cum în 1940 România era părăsită de aliaţi şi nepregătită de război, a fost nevoie de o perioadă de timp pentru pregătire.

Poate că războiul din Est a reuşit să împingă conflictul suficient de tare pentru care Anglia şi SUA să conteze cu adevărat în ecuaţia războiului şi poate că această conjunctură a făcut ca URSS să nu poată profita de moment pentru a ocupa întreaga Europă.