Discursul secret al lui Nixon în cazul în care misiunea Apollo 11 ar fi eşuat. „Singura lor alternativă era sinuciderea“

FOTO wikipedia.org

Guvernul Statelor Unite era pregătit pentru cea mai rea alternativă în 1969, preşedintele de atunci, Richard Nixon, având un discurs special conceput pentru cazul în care Neil Armstrong şi Buzz Aldrin ar fi fost părăsiţi pe suprafaţa Lunii.

”Soarta a decis ca oamenii care au plecat să exploreze Luna în scopuri paşnice, să se odihnească în pace acolo”. Aceasta este prima frază a discursului pe care Nixon ar fi fost nevoit să îl rostească, dacă Aldrin şi Armstrong ar fi fost abandonaţi pe suprafaţa Lunii.

Discursul a fost scris de William Safire, cel care se ocupa atunci de redactarea discursurilor prezidenţiale şi trimis şefului staffului prezidenţial, H.R. Haldeman. Titrat ”În cazul unui dezastru lunar”, acesta are aproximativ o pagină şi jumătate şi se adresa viitoarelor văduve ale lui Armstrong şi Aldrin personal, şi poporului american, în general.

Documentul poate fi găsit în Muzeul şi Librăria Prezidenţială Nixon, şi tratează moartea celor doi ca un sacrificiu nobil, realizat în numele întregii umanităţi. ”Aceşti oameni curajoşi, Neil Armstrong şi Edwin Aldrin, ştiu că nu există nicio speranţă pentru întoarcerea lor. Dar ştiu şi faptul că sacrificiul lor oferă speranţă umanităţii”.

William Safire a vorbit în 1999 despre acest document, menţionând faptul că, în cazul în care Aldrin şi Armstrong rămâneau blocaţi pe suprafaţa Lunii, ar fi fost condamnaţi să moară de foame, singura lor opţiune fiind sinuciderea. Pilotul modulului de comandă, Michael Collins, s-ar fi întors pe Pământ de unul singur.

Din fericire, discursul nu a fost rostit niciodată, iar Nixon i-a felicitat pe cei trei astronauţi pentru reuşita misiunii lor, spunând că ”datorită lucrurilor pe care le-aţi făcut, cerurile au devenit o parte din lumea omului”.