Realitatea deciziei care schimbă online-ul european: Internetul uită, dar nimeni nu poate şterge fapte din viaţa oamenilor

Luna mai a fost „zdruncinată“ de o veste mare pentru Europa şi pentru Internet. Pe 13 mai, Curtea Europeană de Justiţie a decis că, dacă vrei, pot fi scoase informaţii despre tine din indexarea Google. Însă lucrurile nu sunt atât de simple. „Tech Adevărul“ a vorbit cu Cristian Ducu, expert în etică şi blogger „Adevărul“, despre limitele în online şi ce aduce nou decizia CEJ (dacă aduce).

Decizia CEJ nu e doar despre Google, ci va acoperi toate companiile care oferă servicii în UE. „Toate companiile care operează pe teritoriul european trebuie să aplice reglementările comunitare“, a avertizat Viviane Reding, comisarul UE pentru Justiţie, după o întâlnire recentă derulată la Luxemburg. Cristian Ducu (blog „Adevărul“), expert în etică şi conformitate şi director al Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics, spune că odată cu decizia în justiţie în UE este clarificat modul cum sunt folosite datele personale în comunicaţiile electronice şi statutul celor care operează aceste date.

„Decizia CEJ nu schimbă cu nimic legislaţia în vigoare pe acest subiect“, susţine Ducu. „Tot ce va trebui să facă Google de acum încolo este să-şi înveţe altgoritmul de indexare să discearnă între informaţii private şi informaţii publice, tot aşa cum Street View distinge între feţele oamenilor şi feţele animalelor, între plăcuţele de înmatriculare ale autovehiculelor şi plăcuţele cu numerele caselor“, explică acesta. Tocmai de aceea, Google are nevoie de norme de reglementare noi, creând un comitet care să o ajute în acest sens.

Printre membrii comitetului se regăseşte şi Luciano Floridi, expert în etică. El a şi atras atenţia cu privire la o problemă care se ridică acum. „Oamenii ar lua foc, dacă dintr-o dată o companie privată şi puternică poate decide asupra informaţiilor pe care oamenii le văd“, a spus Floridi. El s-a referit şi la marii beneficiari după o astfel de decizie, companii sau oameni care, dintr-o dată, devin „manageri de imagine“. „Acum, au puterea de a cere ca informaţii stânjenitoare despre clienţii lor să fie şterse. Dacă aş conduce o astfel de firmă, m-aş distra copios acum. Totul e deschis dezbaterii“, a mai spus Floridi.

Anunţul pe care a dorit Mario Costeja González să-l scoată de pe Internet.

Dincolo de Google, cât uită şi cât nu uită Internetul?

„«Internetul nu uită» este un mit, la fel şi sintagma acreditată de presă pentru cazul cetăţeanului spaniol: «dreptul de a fi uitat». Internetul uită la fel ca oamenii. Adică informaţia, deşi este stocată prin cine ştie ce cotlon al Internetului sau al creierului nostru, nu mai este uşor regăsibilă, nu mai este utilizată aşa cum se întămplă cu informaţiile permanent actualizate sau cu cele care ajung să fie mai frecvent cerute“, spune Cristian Ducu.

În fapt, „dreptul de a fi uitat“ nu trebuie luat ad litteram că cineva este şters din Internet. Ducu afirmă că atunci când vine de această „uitare“, oamenii se gândesc direct la ştergere, pe când nu poate fi vorba despre aşa ceva, despre o rescriere a trecutului.

„Orice comisie şi comitet nu pot şterge nimic din viaţa nimănui. Însăşi cuvintele folosite ne induc în eroare: nu ştergem fapte din viaţa oamenilor, căci noi sau cei de la Google nu suntem un fel de Alan Hakman din filmul «The Final Cut» (2004)“, completează directorul CARMAE. Altfel spus, lucrurile odată publicate online, rămân online, mai uşor sau mai greu de găsit, într-o formă sau alta. Atât timp cât nu sunt şterse de la sursă, nu dispar.

Trailer „The Final Cut“ - un film în care un regizor decide ce apare în filmul vieţii tale, el editând tot ce nu e demn, tot ce este ilegal

„Comisia (n.r.: ca cea alcătuită de Google) nu poate decide «reabilitarea» cuiva prin «uitare», prin «ştergere». Pe de altă parte, aş avea o mare problemă morală dacă o persoană condamnată ar fi primită ca ofiţer de etică într-o companie doar pentru că informaţiile cu privire la condamnarea sa nu sunt publice“, mai spune Cristian Ducu.

Agregatoare de informaţii, cu sau fără voia ta

Că nu ai cont pe vreunul dintre serviciile Facebook, Google, Microsoft nu înseamnă că eşti în afara Internetului, că nu ai vreo „urmă“ în lumea online. Şi asta pentru că unele informaţii chiar nu pot fi controlate, în măsura în care tu trăieşti în societatea actuală.

„Imaginează-ţi că un obsedat de «privacy» ar vrea să facă să dispară orice informaţie cu privire la persoana lui de pe Internet. Ar fi imposibil să obţină acest lucru după ce a folosit Facebook, serviciile Google etc. De fapt, nici nu trebuie ca el să fi accesat serviciile amintite“, declară Ducu.

„Dacă liceul lui a pus listele elevilor sau rezultatele de la Bacalaureat pe net, cu siguranţă va apărea şi el. Iar alţii vor replica informaţiile respective din diverse motive. Omului nostru îi va fi imposibil să trăiască «off the grid». Această idee are relevanţă pentru cei care nu au apucat să aibă o carte de identitate din plastic, care nu au prins telefoanele mobile, care nu au acces la reţelele de comunicare“, completează acesta. „Şi asta fiindcă, dincolo de informaţia scrisă în limbaj natural, există nenumărate alte informaţii remanente: protocoale de transmise a datelor accesate, pachete de informaţii în cod-sursă transmise către diverse dispozitive de comunicare WiFi/radio etc.“. Povestea unui asasin digital, publicată de „Tech Adevărul“, e un exemplu bun de cum poţi să „dispari“ de pe Internet.

Cenzura exista şi atunci când foloseam Netscape, nu doar acum când îi blamăm pe ruşi că pun pumnul în gura bloggerilor. Cristian Ducu

Totuşi, decizia vine în „ajutorul“ celor care au diverse teorii ale conspiraţiei cu privire la dezvoltarea Internetului. Aceştia îşi pot dezvolta noi abordări ale problemei „eşti sau nu prea monitorizat, prea supravegheat“.

Cât despre „înlănţuirea“ Internetului cu tot felul de reglementări, Cristian Ducu susţine că acest mediu n-a fost niciodată nereglementat. „Problema e până unde poate merge reglementarea: am putea fi de acord cu reglementarea comportamentului utilizatorilor pe Internet? Adică să le spunem oamenilor că nu au voie să se înjure pe bloguri sau în materiale video? Am putea fi de acord cu reglementarea tipului de conţinut? Ce conţinut este legal şi ce nu? Toate aceste lucruri se întâmplă, iar reglementările evoluează, chiar dacă au un mic decalaj, odată cu progresul tehnologiilor“, afirmă acesta.

„Cenzura exista şi atunci când foloseam Netscape, nu doar acum când îi blamăm pe ruşi că pun pumnul în gura bloggerilor. Avea forme diferite, exista [prin intermediul unor] tehnologii diferite, dar ea exista“, mai spune Cristian Ducu.

La graniţa între teama de a exista online şi imposibilitatea de a nu exista

Pe 29 mai, Google a publicat un formular prin care utilizatorii pot anunţa motorul de căutare că vor să fie şterşi din indexarea sa. Utilizatorii trebuie să indice link-urile respective pe care le vor eliminate, iar Google se conformează dacă informaţiile găzduite la acele link-uri sunt inadecvate, irelevante sau false. În aproxmativ 24 de ore, au fost înregistrate 12.000 de cereri, potrivit agenţiei de presă AFP.

Oamenii vor să dispară, cu anumite rezultate, de pe Internet. Poate apar în poze nepotrivite. Poate sunt baronii locali care vor să nu mai apară cu acel caz de urmărire penală. Sau poate sunt doar oameni paranoici care cred că orice informaţie indexată de Google le va distruge viaţa. Suntem deopotrivă paranoici şi dependenţi de medii sociale.

Sunt, în prezent, peste 7 milioane de români pe Facebook. Sunt încărcate zilnic sute de milioane de poze prin tot felul de platforme online. Google are 90% din piaţa căutărilor online din Europa. Şi CEJ a decis în mai 2014 că e nevoie de încă un mod de controlare a modului în care sunt gestionate informaţiile personale. Asta nu va distruge Internetul, ci arată, încă o dată, că Internetul nu e finisat şi bun de luat de-a gata. E un mediu într-o continuă dezvoltare, de la filosofia de design la filosofia care implică intimitatea fiecărui individ.

[<a href="//storify.com/razvanbaltaretu/afl-mai-multe-despre-google-2" target="_blank">View the story "Află mai multe despre Google" on Storify</a>]