ESET: diferenţe între bullying-ul online şi cel tradiţional

FOTO Shutterstock

Amer Owaida, security writer ESET, analizează punctele cheie ce diferenţiază bullying-ul online de cel considerat tradiţional, în care victima este faţă în faţă cu agresorul.

Cuvântul englezesc „bully”, care e rădăcina termenului bullying, înseamnă bătăuş, huligan. Bullying nu are un cuvânt echivalent în română (ca fenomen), dar defineşte ”un comportament ostil/de excludere şi de luare în derâdere a cuiva, de umilire.”

Bullying-ul este o problemă prezentă global: se întâmplă în şcoli, la locul de muncă sau chiar acasă. Problema a fost abordată de forţele de ordine, de oficialii şcolilor, de guverne şi de diferite organizaţii non-profit. Odată cu apariţia tehnologiei digitale, problema s-a extins rapid în mediul online, iar cyberbullying-ul a devenit atât de omniprezent, încât termenul a fost introdus chiar şi în Dicţionarul Concise Oxford English (2011).

FOTO Shutterstock

Principalele diferenţe sunt:

1. Anonimatul atacatorului

În cazul bullying-ului tradiţional ştii identitatea persoanei rău intenţionate. Chiar dacă nu te calomniază de obicei în faţă, agresorul creează suficientă vâlvă ca zvonul să se răspândească până ajunge la tine. De aceea, persoanele care te hărţuiesc în mediul online au un avantaj suplimentar: internetul le poate oferi un nivel în plus de protecţie. Aceste persoane se ascund în spatele pseudonimelor şi imaginilor de profil din social media, evident ireale, sau pe forumuri şi aplicaţii de mesagerie. Din moment ce victimele nu cunosc cine sunt agresorii, şansele de a-i depista sunt reduse, iar frica atacatorilor de a fi prinşi este mică.

2. Audienţă extinsă

Conform unui studiu efectuat de Pew Research, 59% dintre adolescenţii americani au experimentat până acum o formă de cyberbullying. Actul de bullying derulat faţă în faţă implică agresorul, victima şi, probabil, alţi participanţi. Însă pe internet bullying-ul se poate răspândi la fel de rapid ca un incendiu şi poate lua multe forme, de la ameninţăţi trimise prin mesaje private până la zvonuri publice şi imagini realizate în Photoshop în care apare victima. Mai mult decât atât, agresorii îşi pot uni forţele pentru un atac cu şi mai multă amploare, având astfel consecinţe mai grave asupra victimei.

3. Conectarea permanentă

În ceea ce priveşte abuzurile tradiţionale, este mai simplu să te îndepărtezi de agresor, pentru că actul în sine ţine de proximitatea fizică. Nu se poate spune acelaşi lucru despre cyberbullying, întrucât poţi fi o ţintă indiferent de locul în care te afli, atâta timp cât eşti conectat ... lucru care este greu de evitat în această epocă digitală. Poţi dormi şi să te trezeşti dimineaţa cu o serie de mesaje ameninţătoare în căsuţa de e-mail sau să fii în tot acest timp ţinta unor noi zvonuri pe internet. O astfel de intimidare persistentă poate crea un sentiment de nesiguranţă care să se extindă pentru victime chiar şi în locul în care ar trebui să se simtă cel mai în siguranţă: în casele lor.

4. Conţinutul online rămâne

Este posibil să fiţi familiarizaţi cu expresia „Ce se întâmplă în Vegas, rămâne în Vegas”, care se referă la păstrarea confidenţialităţii unui eveniment. În cazul mediului virtual, ceea ce este scris în online rămâne acolo, departe de un context privat. Orice lucru care este introdus în mediul online, cu greu poate fi şters complet. Din păcate, acest lucru se aplică şi zvonurilor sau imaginilor pe care le postează aceşti „cyber-bullies”. În aceste cazuri, puteţi solicita furnizorilor de servicii să şteargă postările agresive. Facebook, Instagram, Twitter, YouTube şi alte servicii mari au secţiuni dedicate în site care te pot ajuta în acest sens. Există chiar şi companii care se specializează în identificarea datelor sensibile de acest tip şi care apoi solicită site-urilor să elimine informaţiile sau cel puţin să micşoreze expunerea lor.

Profilul agresorului

Hărţuitorii online tind să fie mai detaşaţi de acţiunile lor şi, mai important, de consecinţele acţiunilor lor, întrucât nu au interacţiuni faţă în faţă cu victimele. Pentru a sintetiza: din moment ce nu pot vedea ce efecte provoacă acţiunile lor asupra victimelor, ei tind să nu se simtă responsabili. Acest lucru a fost documentat prin efectul de dezinhibiţie online. În cazul cyberbullying-ului, se numeşte dezinhibiţie toxică şi include un comportament inadecvat sau chiar antisocial, cum ar fi un limbaj ostil sau ameninţător. Oamenii în mediul online se pot comporta diferit faţă de modul în care o fac în viaţa reală, din moment ce îşi pierd inhibiţiile şi cred că nu vor exista consecinţe pentru acţiunile lor.

Ce trebuie să faci dacă eşti o victimă a cyberbullying-ului

Nu încerca să faci singur faţă situaţiei; vorbeşte cu cineva în care ai încredere. Ar putea fi părinţii, profesorii, managerul sau chiar cadre medicale. 

Păstrează dovezile de cyberbullying - printează, fotografiază, salvează orice este posibil. Pot fi e-mail-uri, articole din bloguri, postări de social media sau mesaje directe; păstrează o evidenţă cât mai precisă a lor. Vei avea nevoie de dovezi atunci când raportezi comportamentul. Raportează bullying-ul către site-urile unde sunt postate mesajele despre tine şi, dacă se întâmplă pe un forum, semnalează comentariile agresive. Dacă eşti elev, este foarte important să arăţi postările părinţilor.