Ce e Pokemon Go, jocul pe care părinţii tăi nu îl vor înţelege niciodată

Dacă ţi-aş spune să vânezi pe stradă personaje care nu există decât în telefon, ai crede că-s nebun? Aşa cred şi părinţii tăi, dacă le spui de Pokemon Go. Totuşi, a devenit un joc viral

Pentru cei mai mulţi, Pokemon este o serie de desene animate căreia i-au devenit fani copiii 2000ilor. Au debutat pe 1 aprilie 1997 şi au strâns milioane de fani în aproape toată lumea, inclusiv în România. În desene, un personaj principal (Ash Ketchum) colectează pokemoni, îi antrenează, îi aruncă în lupte şi ca el fac mulţi alţii. Înainte de desene a fost însă un joc, acela a debutat în 1995. Depinde ce ai cunoscut prima dată, dar pokemonii sigur au ajuns la tine la câţiva ani după ce erau deja popular. Cam cum se întâmplă şi acum...

Dacă erai copil în vremea popularităţii acestor desene, voiai să ai un pokemon, o pokeminge şi să devii maestru. Nu puteai, era totul în imaginaţia ta. Asta „corectează“ Pokemon Go - dezvoltat de Niantic şi publicat de Nintendo. Cu un telefon, geolocalizare şi tehnologia augmentării realităţii (elemente digitale suprapuse pe mediul real, văzut prin camera telefonului) poţi să devii maestrul pokemonilor.

Cum joci Pokemon Go

Când intri în jocul Pokemon Go, eşti pus să îţi faci un cont sau să conectezi contul de Pokemon Go cu cel de Google. Acolo se va salva tot progresul tău, astfel încât, dacă vei vrea să te joci şi pe alt dispozitiv, vei putea face asta, fără să pierzi tot progresul. După asta, îţi vei putea personaliza avatarul. Nu ai foarte multe opţiuni la dispoziţie, dar vei putea schimba culoarea pielii, a părului şi a ochilor şi vei putea alege din câteva ţinute, pentru a te deosebi de alţi jucători.

Pentru a începe Pokemon Go cu Pikachu trebuie doar să te îndepărtezi de ceilalţi trei pokemoni – adică să mergi (fizic) în orice direcţie – şi să aştepţi ca Charmander, Squirtle şi Bulbasaur să ajungă lângă tine iar. Trebuie să faci asta de patru ori, iar după aceasta vor fi acompaniaţi de Pikachu, pe care îl poţi prinde.

Cam aşa de ciudat apari, când joci Pokemon Go.

Ca să prinzi monştri e destul de simplu. Trebuie să apară lângă tine pe hartă şi după ce se întâmplă asta apeşi cu degetul pe el, după care va apărea un modul special de capturare. Mulţumită modulului de realitate augmentată, vei putea vedea creatura prin aplicaţia camerei, suprapusă pe mediul înconjurător. Cu toate că acest mod este foarte distractiv, ai posibilitatea de a-l închide.

Odată capturat în pokeminge, va apărea în pokedex, dar şi într-un inventar în care vei putea să-i vezi abilităţile şi statisticile legate de viaţă şi putere. Tot acolo vei şi putea să evoluezi pokemonii. Pentru a putea creşte rangul unui pokemon, trebui să ai bomboane speciale pentru fiecare în parte. Acestea le obţii capturând mai mulţi pokemoni de acelaşi fel. Un articol mai amplu despre gameplay este pe site-ul playtech.ro.

Pokemon Go a fost lansat pe 6 iulie în Australia, Statele Unite ale Americii şi Noua Zeelandă - ţări în care sunt testate primele versiuni ale aplicaţiilor internaţionale - pentru iOS şi Android (cei care nu-l au, îl piratează până vine oficial). Acesta a fost startul. Astfel a început un weekend în care presa americană, utilizatorii şi internetul au fost cucerite de monştrii digitali pe care îi vânezi cu telefonul. Străzile s-au transformat în hărţi pe care trebuie să îţi colectezi sau antrenezi pokemonii şi autonomia telefoanelor a scăzut drastic. Aici poţi afla cum instalezi Pokemon Go în România prin APK. 

Jocul care i-a făcut pe oameni să iasă din case

La prima vedere s-ar putea spune cu greu de ce oamenii sunt înnebuniţi de jocul acesta. Ideea e veche - de fapt, toate ideile din el sunt, de la localizare la realitate augmentată (AR, de aici înainte) -, grafica nu-i impresionantă şi singura satisfacţie e dezvoltarea ta ca maestru într-un joc care nu mai e la modă în Occident încă de acum 10 ani. Totuşi, are succes şi este unul imens. Se prea poate ca răspunsul să stea în convergenţa a trei direcţii: interactivitate cu lumea reală, imersiunea în joc, motivându-te să te mişti, şi factorul surpriză - nu ştii de unde sare pokemonul. 

Firesc, când e vorba de oameni cu telefoane în mână şi străzi, unii au fost loviţi de maşini, alţii s-au lovit de diverse obstacole, alţii au început să „vâneze“ personajele şi la baie, iar câţiva tineri au tâlhărit jucători prea concentraţi la Pokemon Go. Shane, Brett şi Jamine, din Missouri, au găsit oameni la locaţii specifice din aplicaţie, iar acolo i-au jefuit sub ameninţarea unei arme. În două zile, au avut nouă victime.

În acelaşi context negativ, Shayla Wiggins, din Wyoming, a descoperit un cadavru plutind pe râul Wind River, în timp ce încerca să prindă pokemoni lângă „o sursă naturală de apă“. „Moartea pare să fie accidentală şi, cel mai probabil, a fost provocată de înec. În acest moment, nu există dovezi care să indice către o crimă. Din detaliile descoperite la locul accidentului, credem că bărbatul a intrat în apă în locaţia la care a fost găsit“ este concluzia prezentată de poliţie.

Pe lângă aceste cazuri extreme, oameni jucători de Pokemon Go au descoperit un „dezavantaj“ incredibil al mersului pe jos: oboseşti, te dor picioarele. „Picioarele mă dor de cât am jucat Pokemon Go ieri. Am dormit cam o oră, dar am ajuns la sală şi am crescut cinci niveluri. A fost bine“ este mesajul unei fete pe Twitter. Sala este locul în care antrenezi pokemonii prinşi. 

Un alt utilizator s-a plâns pe Reddit că a căzut într-un şanţ. „La nici 30 de minute după ce a fost publicat, am alunecat şi am căzut într-un şanţ. Mi-am fracturat al cincilea os metatarsian, şase-opt săptămâni trebuie să dedic recuperării. Le-am spus medicilor că îmi plimbam câinele“. 

În final, alţi jucători au încercat să intre într-o secţie de poliţie pentru a colecta un Sandshrew, astfel că instituţia a trebuit să-i informeze oficial că n-au voie. „Deşi secţia de poliţie Darwin (Australia) apare ca un Pokestop, ţineţi cont că nu e necesar să intraţi ca să colectaţi pokemingile“, conform declaraţiei oficiale.

Pokemon Go este, indirect, o creaţie a Google

Dacă vrei să porneşti o teorie a conspiraţiei despre Pokemon Go şi cât de multe date poate colecta, ai câteva informaţii care să ţi-o susţină. Prima e cea mai serioasă. Are acces la modulul GPS (evident!), la accelerometru şi giroscop, astfel că ştie unde eşti, la ce altitudine, cât stai în fiecare loc şi alături de cine ai mai fost.

Mai mult, Niantic menţionează în politica de privacy că poate colecta, printre alte multe detalii, adresa de mail, IP-ul, paginile web prin care te-ai autentificat în Pokemon Go, numele de utilizator şi localizarea. Şi o mică scăpare observată la timp a fost că dacă te-ai autentificat printr-un cont Google pe iOS, şi nu i-ai refuzat accesul, aplicaţia putea avea acces la contul respectiv (au rezolvat problema între timp). Poate compania n-are gânduri rele, dar cu atâtea date la dispoziţie - despre femei, copii, bogaţi, adolescenţi şi alte categorii mai mult sau mai puţin vulnerabile - devine o ţintă pentru hackeri.

Şi, oarecum firesc dacă nu credeai alteva, Pokemon Company (distribuitorul jocului) poate „împărtăşi“ date cu furnizori de servicii terţi pentru analize, profilare demografică sau scopuri similare. Şi alte companii fac asta, de aceea nu e o surpriză, dar poate fi, dacă nu ştiai până acum.

Ai putea fi maestru Pokemon? Google a dus farsa de 1 aprilie din 2014 destul de departe. FOTO Reddit

Ziceam însă de Pokemon Go ca fiind o creaţie a Google. Ei bine, o companie gigant ca Google niciodată nu s-a oprit la ceea ce face şi merge, ci a încercat să se extindă. Niantic a fost o extindere, când Google a cumpărat Keyhole în 2004 şi a folosit expertiza în realitate augmentată şi vizualizare geospaţială a acestui startup pentru Google Earth şi Maps.

Niantic a ieşit din Alphabet anul trecut, dar menţine acces la soluţia de mapare a lumii de la gigantul online. Şi Google rămâne un investor major, iar Nintendo are o bucată însemnată în Pokemon Company (şi în Niantic). În fapt, peste weekend, succesul Pokemon Go a adus în „buzunarul“ de pe bursă al Nintendo peste opt miliarde de dolari în plus la evaluare. 

În final, trebuie să ştii că Pokemon Go a început în 2012 ca Ingress - colecţia Niantic prin care a colectat datele pentru Pokestops. Astfel, Pokemon Go e o supă reîncălzită, cu aportul Nintendo, pentru o idee foarte bună de acum patru ani. Asta în caz că simţeai că te-ai regăsi în anii 2000, când Pokemon era la modă, Clinton era preşedinte şi muzica era proastă. 

De ce s-au despărţit Alphabet şi Niantic? Incert, încă. Ingress avea circa 14 milioane de descărcări, iar americanii au investit 30 de milioane de dolari în dezvoltarea Pokemon Go. Poate cel mai simplu răspuns e şi cel mai bun: independent, această companie poate creşte mai mult decât sub „umbra“ Google.

Ce învăţăm din Pokemon Go? 

Un lucru bun: industria de gaming încă nu şi-a spus ultimul cuvânt pentru realitate augmentată sau virtuală şi un joc de tipul acesta, cumva kitschos, cumva expirat, poate fi un pas înainte. De asemenea, scoate oameni din casă, chiar dacă ei se fac de râs şi se pun în pericol. E un joc video, e distractiv, asta îi interesează pe „gameri“.

Un lucru rău: oamenii au o memorie extrem de proastă şi gusturi pe măsură. Pokemon Go a debutat în 2014 ca teaser de 1 aprilie din partea Google. A fost un plan foarte bun din partea companiei în pregătirea a ceea ce a devenit acum un joc viral. Ar putea fi o coincidenţă, ar putea fi!, că o companie imensă lasă o entitate destul de viabilă să plece pentru a construi ceva cu real potenţial. 

Pokemon Go e aici să rămână, cel puţin până ajunge în toate ţările. Apoi, ar putea genera clone, cum s-a întâmplat şi cu Flappy Bird. Este un joc simplu de implementat, grafica e banală şi hărţile ar fi ceva mai dificil de obţinut, dar se pot face parteneriate cu companii specializate. Realitatea augmentată n-a fost inventată la Google, de Niantic sau la Nintendo, ci abia acum are un rost interesant. Nu neapărat util, ci interesant, distractiv chiar. 

Este, totodată, o dovadă a timpului ca cerc plat. Din când în când, că e un deceniu, că e un secol, oamenii revin la ceva. Acum, sunt pokemonii. Mâine ar putea fi telefoanele cu disc. Oricum ar fi, nu-i nimic greşit dacă eşti fan. Aici ai o listă cu locuri mişto de văzut înainte să te plictiseşti.

Hai pe Facebook ca să ştii ce-i nou şi când nu eşti pe site!