Ce este terapia durerii, un nou drept al pacienților români. Medic: „Durerea în sine ajunge să fie o boală”

Terapia durerii va fi inclusă în categoria drepturilor pacienților români, dacă un proiect legislativ va fi aprobat de Parlament. Momentan, doar o parte din pacienți beneficiază de această terapie, iar în cele mai multe cazuri se face doar la privat.

Terapia durerii, un drept al pacienților - Foto Arhivă

Comisia pentru sănătate din Senat a avizat favorabil proiectul de modificare și completare a Legii nr. 95/2006 prin care terapia durerii este inclusă în categoria drepturilor pacienților. Astfel, dreptul la terapia durerii va fi inclus în drepturile asiguraților în asigurările sociale de sănătate, alături de drepturile pentru tratament, prevenție și recuperare.

„Proiectul este important pentru că reprezintă o schimbare fundamentală în abordarea medicinei în România: nu se mai pune accentul doar pe partea de tratament efectiv pentru vindecare sau îmbunătăţirea stării bolnavului, ci şi pe eliminarea sau măcar reducerea drastică a suferinţei. Dacă înlăturăm durerea, prin medicamentaţie şi proceduri medicale specifice, îmbunătăţim viaţa bolnavilor şi îi putem ajuta să treacă mai uşor peste nişte momente cu adevărat dificile din viaţa lor. Tehnica medicală şi cunoştinţele noastre au evoluat suficient astfel încât, aproape în fiecare caz putem face lucruri concrete în sistemul spitalicesc, pentru a reduce suferinţa celor care se confruntă cu aproape orice tip de afecţiune“, a afirmat Nicoleta Pauliuc, unul dintre inițiatorii proiectului.

Legea stipulează că Ministerul Sănătății, celelalte ministere și instituțiile cu rețea sanitară proprie, împreună cu Ministerul Educației, vor dezvolta strategii pentru formarea profesională a specialiștilor în managementul durerii și pentru educarea pacienților în prevenirea și terapia durerii.

„Pe lângă introducerea dreptului la terapie fără durere, legea pe care am iniţiat-o prevede ca oamenii să fie informaţi despre ce înseamnă că pot avea acces la tratamente specifice în acest sens. Un pacient trebuie să ştie că poate merge la orice tip de consultaţie sau intervenţie medicală şi că nu va suferi fizic de pe urma procedurilor la care este supus. Asta poate garanta şi o stare psihologică mai bună. De asemenea, ne trebuie cadre medicale care să fie special instruite pentru această specialitate şi care, în timp, să dezvolte acest domeniu important pentru bunăstarea pacienţilor. În statele dezvoltate din Vest se lucrează de zeci de ani pe această direcţie din dorinţa de a reduce suferinţa semenilor încercaţi de boală“, a adăugat Pauliuc.

Terapia durerii în țara noastră

Chiar dacă în anul 2018 Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut durerea cronică ca o condiție medicală distinctă în clasificarea sa și multe țări europene au dezvoltat centre specializate pentru tratarea acestei afecțiuni, terapia durerii rămâne aproape inexistentă în România pentru pacienții ale căror dureri nu le pun în pericol viața.

Experții din domeniu spun că acesta specializare este la fel de cunoscută în vestul Europei precum cardiologia, oncologia, sau altele de mai bine de jumătate de secol. Pentru tratarea durerii este nevoie de o abordare multidisciplinară care poate include medicamente, proceduri minim invazive, terapii non-medicamentoase (kinetoterapia, acupunctura, masajul terapeutic), dar și educația pacienților. Mai precis, aceștia pot fi învățați să gestioneze durerea, tehnici de relaxare sau exerciții pe care apoi să le practice singuri. De aceea, este nevoie ca medici din diverse specialități să colaboreze pentru a asigura o îngrijire holistică și personalizată a pacientului.

E pregătit sistemul din România pentru a trata durerea?

„Sistemul de sănătate din România nu ne asigură medicația necesară tratării bolii în sine. În unitățile de primiri urgențe n-au heparină, n-au antialgice, n-au adrenalină. Deci, despre ce vorbim? În România, până nu se face un sistem de sănătate funcțional, degeaba facem legi. Legi care nu sunt aplicate. Deci nu mai credem nimic”, spune Cezar Irimia, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer.

Acesta adaugă că sunt o mulțime de legi care nu au norme de aplicare. „Mai aveam tratamentele personalizate, legiferate, și nu au norme de aplicare. În Ministerul Sănătății zac vreo 6-8 legi, fără norme de aplicare”, mai arată acesta.

Pe de altă parte, Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților, este mai optimist, și a explicat că o parte din ce ține de „terapia durerii” se face deja și în spitalele de stat.

„O regăsim în alte protocoale medicale, pe diverse categorii patologice, în care se face referire și la durere. Chiar și la cancere, deși nu era trecut în îngrijire paliativă, se făcea în ambulator. În 2010, vă spun, aveam doar trei medici specializați pe terapia durerii și specializați în afara țării. Termenul nu prea era la noi împământenit. Însă ulterior, și în România, există curricule, la anumite categorii de specialități se învață terapia durerii”, a spus Vasile Barbu.

Experții din domeniu consideră însă că mai e cale lungă până să se dezvolte acest domeniu ca în Occident. Marius Sîntean, doctor în Științe Medicale, medic primar ATI, specializat în SUA, consideră că „e cale lungă, oricum, chiar dacă se vrea, mai este până acolo. Se pot crea anumite centre educaționale, dacă există dorința asta. Suntem câțiva profesioniști care putem oferi aceste servicii”.

„În România sunt mai multe specialități care se ocupă cu tratamentul durerii, în principiu, deși nu fiecare aprofundează subiectul. Medicii de anestezie-terapie intensivă se ocupă, fără doar și poate pentru că tratează durerea acută, durerea postoperatorie. Și medicii care practică îngrijirea paliativă, în mod clar, pentru că este unul dintre obiectivele principale. Și mai sunt și alții. Însă este nevoie de multidisciplinaritate, mai ales că durerea este cel mai frecvent și deranjant simptom pentru care pacienţii se adresează unui consult medical”, a adăugat medicul Vladimir Poroch, medic primar atestat Îngrijiri Paliative, cu specializare în managementul durerii cronice.

Când durerea ajunge boală

„Durerea este un fenomen natural, câtă vreme durerea asta acută este în parametrii normali te ajută să te vindeci. În momentul în care depășește durata normală a vindecării unui traumatism, a unei leziuni, vorbim de durere subacută sau durere cronică care deja este o patologie aparte, am numit-o eu durere patologică. Din cauza asta există pain management și pain medicine, care se luptă cu o anomalie. Durerea patologică este mult mai greu și mult mai dificil de tratat pe măsură ce timpul trece, e tot mai greu de dat timpul înapoi și de refăcut. Medicina durerii, mai ales în patologia cronică, presupune mai mult decât un diagnostic exact, să ajungi să cunoști mecanismele acelei dureri ca să poți să tratezi eficient această durere. Durerea în sine ajunge să fie o boală, uneori nici nu mai are legatură cu leziunea care a declanșat-o. Abordarea este de cele mai multe ori polimodală și în diagnostic și în terapie”, a explicat pentru „Adevărul” dr. Marius Sîntean.

Medicii specialiști subliniază că trebuie pus accentul pe multidiciplinaritate.

„Este nevoie de multidisciplinaritate, mai ales durerea este cel mai frecvent și deranjant simptom pentru care pacienții se adresează unui consult medical. Cert este că durerea cronică este încă subtratată în România din diferite motive. Există în continuare încă un diagnostic și un tratament suboptimal al durerii cronice, mai ales în cazul pacienților cu dureri cronice de tipologie non-oncologică”, completează medicul Vladimir Poroch.

Calitatea vieții ar trebui să fie în centrul sistemului medical, care nu trebuie să trateze doar bolile.

„Practic, e o disciplină complementară și are scopul să trateze durerea care e un simptom foarte important în ceea ce privește calitatea vieții, starea psihică a pacientului, integrarea lui în familie sau respectiv de reintregrarea în societate. Se colaborează cu psihologii, se colaborează cu fizioterapeuți. Deci e o abordare mai complexă care până la urmă își are în centru omul, calitatea vieții lui și să-i dea posibilitatea să se reintegreze în familie, în societate, la locul de muncă. Toate astea sunt chestii de finețe și anumite lucruri nu se pot obține așa peste noapte. Ar trebui să fie și niște programe naționale care să faciliteze. Sunt tot felul de aparaturi care pot îmbunătăți calitatea vieții, dar de care pacienții nu pot beneficia fără sprijinul statului, pentru că sunt foarte scumpe, adaugă medicul. Nu doar pacienții, dar și colegi, adică nici lumea medicală nu e cu totul conștientă de faptul că pot oferi un plus de tratament, un plus de valoare, se pot face anumite colaborări între medici. Noi suntem o disciplină complementară. Ajutăm alte discipline ca să tratăm durerea, să înlăturăm suferința, pacientul să revină cât de cât la viața dinainte. În situațiile acute, durerea are o mare răsfrângere în evoluția imediată a bolilor sau în cele cronice ajung pacienți cu alte probleme, depresii și așa mai departe, dacă se neglijează acest aspect”, concluzionează medicul Marius Sîntean.

Potrivit motivării actului legislativ, 70% din populaţia României a avut cel puţin un episod de durere cronică sau de durere acută.