Operaţia controversată care distruge abilitatea de a simţi plăcerea

Dependenţele de substanţe se tratează, la momentul actual, în centre specializate şi pun la încercare voinţa pacientului. Pentru cei care nu găsesc în ei înşişi forţa de a se vindeca, există o metodă chirurgicală ale cărei efecte adverse au stârnit, însă, critici aprinse din partea comunităţii ştiinţifice.

O echipă de medici din China a găsit o metodă prin care să vindece dependenţa, distrugând “centrul plăcerii” din creier, scrie Time. Cu toate acestea, provocarea de leziuni în zona respectivă poate distruge complet abilitatea pacientului de a simţi emoţii şi dorinţe, inclusiv capacitatea de a simţi bucuria.

În 2004, Ministerul Sănătăţii din China a interzis această procedură din cauza lipsei de informaţii privind starea de sănătate a pacienţilor pe termen lung, dar şi din pricina revoltei existente în mass-media occidentale cu privire la aspectele etice ale chestiunii.

Cu toate acestea, unii doctori au primit permisiunea de a continua procedurile şi, recent, un jurnal medical din Occident a publicat un nou studiu despre aceste rezultate.

În 2007, Wall Street Journal a relatat experienţa unui medic care pretindea că a efectuat 1.000 de astfel de operaţii pentru a trata afecţiunile psihice precum depresia, schizofrenia şi epilepsia, după interdicţia din 2004; operaţia care tratează dependenţa a reprezentat o soluţie pentru cel puţin alţi 1.000 de oameni.

Numărul din noiembrie a generat o dezbatere aprinsă în comunitatea ştiinţifică, unii cercetători susţinând că asemenea studii trebuie publicate, în timp ce alţii consideră că astfel de  informaţii trebuie păstrate departe de paginile publicaţiilor ştiinţifice cunoscute, deoarece ar putea încuraja dezvoltarea unor practici îndoielnice.

Ultimul studiu este cel de-al treilea publicat din 2003 în “Stereotactic and Functional Neurosurgery”. În octombrie, jurnalul “World Neurosurgery” a publicat, de asemenea, rezultatele aceloraşi cercetători de la Spitalul Tangdu din Xi’an.

Autorii, conduşi de Gudong Gao, pretind că operaţia este “o metodă fezabilă de a alina dependenţa psihologică de droguri opiacee”. În acelaşi timp, aceştia relatează că mai bine de jumătate dintre cei 60 de pacienţi au avut efecte adverse de lungă durată, printre care se numără şi probleme cu memoria sau pierderea motivaţiei. Într-un răstimp de cinci ani, 53% au cedat şi au devenit din nou dependenţi de droguri, în timp ce 47% nu s-au mai întors la vechile dependenţe.

Tratamentul convenţional conduce la reveniri semnificative în aproximativ 30 – 40% dintre cazuri, scrie The Time, astfel încât procedura aduce, aparent, îmbunătăţiri, dar experţii nu cred că o diferenţă atât de mică merită să îşi asume riscul pe care îl presupune operaţia.

Cercetătorii chinezi informează că 21% dintre pacienţii studiaţi au experimentat pierderi de memorie după operaţie, iar 18% dintre aceştia s-au confruntat cu “slăbirea voinţei”, în timp ce unul dintre ei s-a plâns de lipsa dorinţei sexuale.

Cercetătorii pretind, cu toate acestea, că “toţi aceşti pacienţi au declarat că efectele adverse erau tolerabile”. Mai mult, 53% dintre pacienţi au suferit modificări de personalitate, dar autorii au descris majoritatea acestor schimbări ca fiind “blânde”. Aproximativ 78% dintre aceştia au devenit mai impulsivi.

În timpul operaţiei, pacienţii rămân conştienţi, deoarece acest aspect scade şansele de a distruge regiunile din creier asociate simţurilor sau locomoţiei. Chirurgii folosesc temperaturile ridicate pentru a ucide celulele din regiunile în care neuronii conţin dopamină, substanţă implicată în producerea plăcerii, atât în cazul drogurilor, cât şi în cazul experienţelor obişnuite, precum mâncatul, dragostea şi sexul.

David Linden, profesor de neuroştiinţă la Johns Hopkins, se declară împotriva operaţiei şi afirmă că 

“acest tratament va face subiecţii incapabili să simtă plăcerea în urma unei game variate de experienţe, nu doar în cazul consumului de droguri”.

Unii neurochirurgi au, însă, o altă părere. Doctorul John Adler, din cadrul Universităţii Stanford, a colaborat cu cercetătorii chinezi şi, deşi nu se declară în favoarea operaţiei şi nici nu a efectuat vreuna, crede că poate oferi informaţii preţioase cu privire la controlarea zonei din creier responsabile cu plăcerea, nucleus accumbens.

“În timp ce ar trebui să ne sesizăm cu privire la aspectele etice ridicate de această problemă, ar fi o mare ipocrizie să nu vrem să publicăm asta”, 

spune el.

Doctorul Casey Halpern, din cadrul Universităţii din Pennsylvania, este de aceeaşi părere. Acesta menţionează cazul unui chirurg german care a realizat o operaţie experimentală în cadrul căreia a plasat electrozi în aceeaşi regiune pentru a trata lipsa plăcerii şi a motivaţiei, ambele asociate cu depresia.

“A avut o rată de succes de 60%, mult mai bine decât medicamentele precum Prozac”, spune el.

Shi-Min Fang, un biochimist chinez care a devenit jurnalist independent şi recent a câştigat premiul Maddoy pentru articolele sale referitoare la neregulile din cercetarea chinezilor, a scos la iveală câteva practici obscure observate în cadrul cercetării din China, confruntându-se inclusiv cu ameninţări cu moartea.

Solicitat de Time să comenteze studiile, Fang a scris că publicarea cercetărilor, cu precădere în jurnalele medicale din Occident, “ar încuraja cercetările, în special în China, unde premiile pentru publicarea în jurnalele internaţionale sunt consistente”.

“Rezultatele cercetărilor din China sunt adesea fabricate. Cred că aprobările Comitetului de Etică menţionat în aceste publicaţii au fost inventate pentru a se potrivi cu cerinţele impuse de publicaţie. De asemenea, mă îndoiesc că pacienţii au fost informaţi în detaliu cu privire la natura studiului”.

Carl Hart, un profesor din cadrul Universităţii Columbia, susţine că studiile efectuate pe animale arată că abordarea ar putea să se dovedească un eşec în tratarea dependenţei ; un experiment din 1984 sugerează că distrugerea zonei responsabile cu plăcerea, în cazul şobolanilor, nu i-a oprit definitiv de la consumul de opiacee şi heroină. Numai aceste rezultate ar putea fi suficiente să descurajeze astfel de proceduri în cazul oamenilor, scrie Time.

Pe de altă parte, în China, unde orice dependenţă este considerată a fi extrem de nocivă , este posibil ca pacienţii să fie de acord cu operaţia pe creier.

Cu toate acestea, nu trebuie omis faptul că aspectele etice sunt extrem de importante atunci când dependenţa este tratată, cu atât mai mult cu cât unii încă o văd ca pe o problemă morală, nu ca pe o boală.