Indiferent dacă eşti în liceu, dacă eşti student, sau deja om matur în toată firea probabil că te-ai lovit măcar o dată de o problemă de sănătate în urma căreia ţi-ai dat seama ce rol important joacă aceasta în viaţă fiecăruia dintre noi.

Cu toate acestea, din lipsă de timp, din lipsă de bani sau, pur şi simplu, din neglijenţă cei mai mulţi dintre noi alegem să ignorăm acest aspect întru totul, amintindu-ne că trebuie să îi acordăm atenţie doar în momentul în care deja ne confruntăm cu o problemă serioasă.

Tratăm simptomele, în loc să prevenim cauza şi, de cele mai multe ori, atunci când avem în familie, în grupul de prieteni sau printre colegi o persoană mai interesată de astfel de subiecte tindem să nu o ascultăm sau nu îi dăm prea mare crezare. În cele din urmă, nimeni nu e profet în ţara lui, iar ipohondrii sunt şi ei o specie de oameni cu probleme, nu-i aşa?

Te-ai întrebat totuşi vreodată unde se trasează linia dintre un ipohondru şi un om responsabil? Te-ai întrebat dacă merită să fii la curent cu ce se poate întâmpla în corpul, sufletul sau în mintea ta, chiar dacă poate nu ai să te confrunţi niciodată cu o problemă de acest gen?

Până la urmă, de ce ţi-ai aglomera neuronii cu informaţii pe care poate nu le vei folosi niciodată în loc să trăieşti liber, fără stres şi să te bucuri de fiecare moment în parte fără atât de multe cunoştinţe, nu-i aşa?

Ei, bine, despre ipohondrii ăştia care nu ne dau şi nu îşi dau pace să trăiască fericiţi şi fără griji am să îţi vorbesc astăzi. Despre oamenii atât de preocupaţi de propria persoană încât îşi ‘îmbuibă zilnic” mintea cu informaţii nefolositoare şi, pe deasupra, ne mai bat şi pe noi la cap cu asta. Despre cei cu prea mult timp liber care nu au nimic mai bun de făcut cu el decât să studieze şi experimenteze lucruri. Despre oamenii care ne trag de urechi şi ne critică înainte de a se uita în curtea lor. Despre acele persoane care chiar cred că cunoaşterea poate ajuta lumea să evolueze în bine.

Ba mai mult, am să îţi vorbesc despre o anumită specie de ipohondri. Fii pe fază, căci în continuare am să-ţi fac o radiografie destul de complexă a ipohondrului holistic sau, mai exact, a descreieratului care are impresia că o viaţă trăită sănătos se referă la ceva mai mult decât medicină clasică, chirurgie şi la o aşa-zisă stare de vioiciune a corpului.

Mai mult ca sigur că acum te întrebi cum am intrat eu în mintea obsedatului de sănătate şi a acestui ciudat al epocii 3.0. care nu conteneşte în a acumula informaţii în speranţa că o să-şi facă viaţă mai bună, nu-i aşa? Şi eşti foarte aproape, dacă nu cumva ai şi ghicit deja.

Da, sunt o ipohondră d-asta holistică. Sunt o ciudată care crede că o viaţă bună nu ne este oferită aşa, pe tavă, cadou la tăierea moţului sau ceva de genul acesta. O pesimistă care crede că pentru a avea orice în viaţă şi, mai ales, pentru a ne bucura de un stil de viaţă sănătos trebuie să muncim, să învăţăm, să greşim şi să experimentăm. O inconştientă care a renunţat la normalitatea vieţii de zi cu zi şi şi-a pus în cap să descopere mai multe despre ea. O fiţoasă care a ales să-şi ia la revedere de la un loc de muncă obişnuit, de la mâncarea de tip fast-food, de la nopţile pierdute pe la petreceri, de la TV şi de la cheltuieli inutile pentru a descoperi mai multe despre o viaţă trăită sănătos şi frumos.

Şi pentru că toţi ipohondri holistici asemeni mie nu doar că pierd vremea documentându-se dar mai şi strică zenul, buna dispoziţie şi normalitatea altora, am să încerc să fac şi eu acelaşi lucru cu tine povestindu-ţi despre ce înseamnă pentru mine un stil de viaţă sănătos.

SĂNĂTATE PENTRU TRUP

  • Somn odihnitor
 

Nu ştiu despre tine, dar eu fără somn de minimum 6-7 ore pe noapte sunt un zombi. Desigur, se mai întâmplă şi excepţii. Evident, mai am şi eu insomnii. În orice caz, acestea sunt izolate acum. Şi până nu s-o inventa pastila antisomn, care să nu ne facă ferfeniţe organismul (pe care eu o aştept nerăbdătoare, găsind somnul total inutil dacă nu e ăla dulce de după-amiază), ultima oară când am verificat mai aveam nevoie şi de odihnă ca să putem funcţiona şi ca să fim sănătoşi.

De cele mai multe ori în astfel de probleme e vorba de agitaţie şi stres, iar dacă mintea nu e liniştită, ia-ţi adio de la somn. La mine insomniile cronice au dispărut cu meditaţie, dar, fiecare poate găsi reţeta lui în acest sens.

  • O dietă curată
 

Nu o fi el trupul cea mai importantă chestiune, dar e casa noastră pentru nişte ani buni de aici încolo. Şi trebuie să o respectăm. Alimentaţia e importantă. Nu trebuie să îţi baţi joc de corpul tău şi apoi să fii tot tu supărat că eşti frustrat pe tema asta sau că dezvolţi diverse afecţiuni din cauza unei diete nepotrivite. Nu mânca pe fond emoţional; mâncarea nu îţi aduce bucurie decât în momentul acela şi atât. Nu mânca mai mult decât ai nevoie. Mâncarea e doar un combustibil, cum e motorina sau benzina pentru maşină. Nu mânca câte puţin din toate şi combinat, aşa, în neştire.

Documentează-te, testează şi adoptă o dietă cu care să fii 100% împăcat, atât la nivelul gustului, al sănătăţii, dar şi în ceea ce priveşte principiile tale de viaţă. Există aşa ceva pentru fiecare. Dacă tu ai un motor Diesel şi îi bagi benzină în loc de motorină, mai ai de citit despre această maşinărie care se numeşte organism.

  • Suficientă mişcare şi timp petrecut în natură
 

Sedentarismul pentru mine e horror. Horror… nu ştiu cum să îţi spun altfel. Am lucrat perioade lungi de acasă, nu am făcut suficient de multă mişcare şi mi s-a dat peste cap tot organismul. Am luat în greutate, am început să fac prostia de a mânca pe fond emoţional, mă simţeam mai tot timpul obosită, fără chef, au venit şi insomniile şi, şi… horror, cum îţi spuneam.

Cum am început să fac mai multă mişcare, pe afară de cele mai multe ori, fugind de spaţiile închise, a început să îmi revină şi cheful de plimbări, de a petrece mai mult timp în natură, de a pleca hai-hui tot timpul şi de a mânca mai ordonat.

Mişcarea e bună! Îţi recomand să faci mişcare şi în afara patului sau în afara drumul dinspre birou spre casă. Şi să nu leneveşti tot weekend-ul că ai avut o săptămână grea. Dormi, hrăneşte-te (nu mânca, hrăneşte-te, ne-am înţeles?) şi fă mişcare!!!

SĂNĂTATE PENTRU SUFLET

  • Iubire
 

Da. Încă fac parte din acea categorie de persoane care cred, cu tărie, în puterea de transformare şi de vindecare a iubirii. Care consideră că nu poţi duce o viaţă sănătoasă fără prezenţa acesteia, într-o formă sau alta. Care nu au dus lucrul ăsta sfânt la stadiul de clişeu. Care are nevoie, deopotrivă, să primească şi să ofere iubire pentru a se simţi SĂNĂTOASĂ. Care găseşte că iubirea este scopul suprem al vieţii şi al dezvoltării. Care iubeşte mult, în feluri complet diferite, dar cu aceeaşi intensitate, mai multe suflete. Care nu a dus lipsă de iubire în viaţă nici în lunga perioadă de timp în care a fost singură. Care nu găseşte iubirea doar în relaţia de cuplu. Care nu vrea, efectiv, să renunţe la acest dar nici măcar atunci când este sfărâmată în picioare prin prisma lui. Şi care caută mereu alte şi alte forme de a iubi şi de a fi iubită.

  • Pasiuni împlinite
 

Tot un motor al vieţii sănătoase sunt pentru mine şi pasiunile. Cele împlinite, nu cele reprimate, desigur. Sunt tot o formă de iubire, în cele din urmă, şi acestea. Iubire pentru artă, iubire pentru călătorii, pentru o anumită activitate sau pentru o anumită cauză. Pentru mine pasiunile sunt ca un motoraş, fără de care mintea şi corpul meu refuză să funcţioneze în parametri optimi. De aceea încerc, pe cât pot eu de mult, să dau curs cât mai multor pasiuni, fie ele care mai de care mai diverse şi să îmi aduc o parte din pasiuni şi la birou.

  • Recunoştinţă
 

Oricât de multe am primi de la viaţă, la un moment dat simţim că nu e suficient. Sau poate ne mulţumim doar cu mult şi când pierdem din “multul” pe care îl estimăm noi ca fiind ceea ce trebuie ne dezechilibrăm.

Ghici ce? Viaţa e aşa. Nu prea poţi să lupţi împotriva naturalului. Niciodată, dar niciodată nu vei putea fi 100% mulţumit, în control, fericit pe toate planurile şi plin de tot ceea ce-ţi doreşti. Dar asta nu înseamnă că nu poţi avea poate ce-ţi doreşti cel mai şi cel mai mult. Trebuie să mai fii şi selectiv, mai conştient, mai adaptabil şi, în primul rând, mai recunoscător. Fiecare avem în viaţa noastră persoane, fiinţe, lucruri şi situaţii fără de care am fi uşor devastaţi. Dar fiind acolo, la locul lor, bine-mersi, ajungem să le luăm de-a gata şi să nu le mai vedem. Păcat, mare păcat!

  • Timp de calitate, petrecut cu tine
 

Sănătate înseamnă pentru mine şi aliniere la ceea ce sunt eu cu adevărat. Nu pot trăi departe de mine. Nu pot muri deja, în viaţă fiind. Şi ca să încep minunata călătorie spre mine, din care, desigur, că nu am de aflat doar lucruri pe placul minţii mele, am avut nevoie şi am, în continuare, de timp. De timp dedicat mie, de timp de calitate petrecut cu mine, de analiză şi de introspecţie.

  • Decizii luate cu sufletul
 

Doamne, ce mi-ar mai plăcea să am suficientă minte încât să pot să iau mai mereu decizii cu sufletul. Cât de mult mă mulţumeşte şi cât de mândră mă simt de fiecare dată când am puterea să fac asta. Cât de puţine regrete vin ulterior. Cât de… Dar, bine, e mult, mult de lucru la partea asta de sănătate. Dar e sănătate curată, pentru mine.

SĂNĂTATE PENTRU MINTE

  • Sete de cunoaştere
 

Ştii vorba aia “Fericiţi cei săraci cu duhul”? Îţi promit eu că dacă ai impresia că se referă la oameni proşti/ necultivaţi/ neinteresaţi să cunoască, nu ai înţeles-o bine. Crezi că Iisus ar fi vrut ca tu să rămâi aşa, un pic prostuţ, ca să le faci viaţa grea celor din jurul tău? Eu nu cred asta, eu cred că metafora biblică se referă la oamenii care ştiu să trăiască simplu, fără ego nemăsurat şi ambiţii fără limite. Eu cred că se referă la oamenii suficient de cultivaţi încât să înţeleagă că multe lucruri care îi înconjoară şi cu care se încarcă sunt doar forme goale. Eu cred că se referă la oameni simpli, iar simplu nu poţi fi fără să cunoşti şi fără să faci ordine în dezordinea pe care o primeşti în viaţa de-a gata.

Cât trăieşti, înveţi. De vrei, de nu vrei. Nu mai bine să vrei să ştii cât mai mult ca să te complici cât mai puţin? E ca formulele de calcul din matematică, cunoaşterea asta, dacă vrei să o vizualizezi. Când ai aflat formula rezolvi problema în 2-3 paşi, nu mai scrii poezii şi nu te mai încurci în alte detalii.

  • Empatie şi relaţii interumane constructive
 

Nu ştii niciodată ce se află cu adevărat în mintea şi în sufletului unui om. Oricât ai citi tu oamenii şi oricât de bun psiholog ai fi s-ar putea să ai surprize. Suntem limitaţi, aia este, putem percepe doar prin prisma propriilor experienţe şi, de cele mai multe ori, nu putem înţelege ceva ce se află în afara ariei acestora.

Dar ştii ce? Chiar şi aşa putem avea empatie şi putem lega relaţii interumane constructive. Ce să vezi, mai avem un dar. Avem imaginaţie. Şi câte nu se pot face cu ajutorul ei?! Aşa că, înainte să te grăbeşti să judeci sau să pui etichete, ia şi plimbă-te tu un pic cu mintea prin povestea omului din faţa ta. Îl mai vezi la fel, îţi mai vine să îl judeci după ce te-ai pus în pielea lui?

  • Evitarea conflictelor interioare şi exterioare
 

Vreau să pot să dorm noaptea. Vreau să las loc de bună ziua şi vreau să nu fiu percepută ca o dereglată. Deşi, recunosc, sunt uneori. Dar dacă văd că am sărit calul cu cineva, sau că am deschis gura şi am făcut mai mult rău decât bine, tot îmi cer eu scuze până la urmă.

Cu persoanele cu care nu merită, evit conflictele altfel: le şterg complet din raza mea de acţiune, închei capitolul şi îmi văd de ale mele. Fără resentimente, fără discuţii. Dar cu cele care merită am grijă să nu fac tâmpenii prea mari, aşa temperamentală cum sunt.

  • Conştientizare, asumare şi responsabilizare
 

Vorbeam mai înainte de timp petrecut cu mine şi de dorinţa asta maniacă a mea de a mă cunoaşte şi de a nu merge împotriva curentului meu interior. Ei, bine, despre asta vorbeam, de fapt, căci cred că prin cunoaştere de sine aş putea vreodată ajunge aici. În punctul în care să fiu perfect conştientă de cine sunt eu, în punctul în care să îmi asum statutul descoperit şi să devin perfect responsabilă pentru ceea ce mi-am asumat.

Aşadar, pentru mine, ipohondra din ochii altora, sănătatea înseamnă mai mult decât medici, pastile, chirurgie, dietă şi mişcare. Sănătatea este legată de starea de bine din fiecare zi, de calitatea vieţii pe care o duc şi de un echilibru între corpul, mintea şi sufletul cu care am fost înzestrată.

Pfff... cam prea multă muncă preocuparea asta pentru un stil de viaţă sănătos. Mai uşor este că trăim după cum bate vântul şi să acţionăm doar atunci când ne “doare” ceva, nu-i aşa? Dar întrebarea care vine la final din partea mea este: „Merită?”.

Merită să-ţi trăieşti viaţa după regulile altcuiva? Merită să-ţi neglijezi sănătatea până când nu mai ai ce face pentru ea? Merită să trăieşti cu frica că poate ţi se va întâmpla? Merită să-ţi pui toată speranţa în mâna altcuiva?

  
  www.madalinarascarache.ro
  Student an II, Masterat Social Media şi Marketing Online, SNSPA