Lipsa somnului, posibilă cauză a apariţiei bolii Alzheimer

Lipsa somnului ar putea avea un efect semnificativ în apariţia bolii Alzheimer, arată noi studii de specialitate, citate de Science Alert.

Cercetătorii de la Universitatea din California au găsit dovezi care arată că proteina care declanşează apariţia bolii Alzheimer, cunoscută ca beta-amiloid, ar putea fi implicată şi în blocarea somnului adânc, cel necesar în fiecare noapte pentru a muta amintirile pe termen scurt în regiuni ale creierului unde acestea pot fi stocate pe o periodă mai mare de timp.

„Această descoperire oferă speranţă", a declarat Matthew Walker, liderul echipei de cercetători care a organizat acest studiu. "Somnul ar putea deveni o ţintă terapeutică nouă pentru lupta împotriva problemelor de memorie la adulţii în vârstă şi chiar la cei care suferă de demenţă", a adăugat omul de ştiinţă, citat de Science Alert..

Proteinele beta-amiloid există în creierul sănătos, dar în mod obişnuit sunt curăţate în fiecare noapte în timpul somnului. Atunci când în creier încep să se formeze depozite de astfel de proteine poate apărea boala Alzheimer, dar pot apărea şi probleme legate de calitatea somn.

„În ultimii ani, legătura între somn, beta-amiloid, memorie şi Alzheimer a ănceput să fie din ce în ce mai mare”, a declarat neurologul William Jahust care a fost implicat elaborarea studiului.

Cercetătorii au analizat cazurile a 26 de adulţi, cu vârste cuprinse între 65 şi 81 de ani, care nu au fost diagnosticaţi cu demenţă sau cu tulburări ale somnului. Toţi participanţii au făcut tomografii cu emisie de pozitroni pentru a măsura acumulările de beta-amiloid din creier la începutul studiului. 

Ulterior, acestora li s-a cerut să memoreze 120 de perechi de cuvinte şi au fost testaţi pentru a vedea cât de bine îşi aminteau de ele imediat după ce le-au învăţat.

Pe timpul nopţii, somnul participanţilor la studiu a fost monitorizat atent timp de opt ore. A doua zi dimineaţa ei au fost testaţi pentru a vedea câte dintre cel 120 de perechi de cuvinte îşi mai aminteau. De această dată, testul s-a făcut în timp ce oamenii de ştiinţă le scanau creierul folosind imageria prin rezonanţă magnetică.

Cercetătorii au aflat astfel că participanţii în cazul cărora se înregistrau cele mai mari nivele de beta-amiloid în cortexul frontal dormeau cel mai prost şi aveau cele mai slabe performanţe la testul de memorie. Astfel, a fost dedus faptul că ei nu au avut parte de destul de mult somn pentru a reţine informaţiile pe care le-au învăţat.