Multă lume a auzit despre efectul placebo al unor medicamente, însă puţini oameni cunosc şi reversul medaliei: efectul nocebo. Pentru cei care nu ştiu, efectul placebo, care înseamnă în limba latină “voi face pe plac”, este o îmbunătăţire observabilă a stării de bine, dar care nu se atribuie unui tratament real. Cu alte cuvinte, atunci când o persoană se simte mai bine “datorită” unui medicament - acesta putând fi şi o simplă pilulă de zahăr - ea poate atribui starea de bine pilulei, datorită autosugestiei că pilula funcţionează. Într-un studiu din 2013, la care au răspuns peste 783 de doctori din Marea Britanie, peste 97% au afirmat că s-au folosit de efectul placebo cel puţin o dată în cariera lor. Deşi mulţi susţin că folosirea efectului placebo este la graniţa eticii medicale, nu se poate pune cu adevărat problema amăgirii pacienţilor, întrucât intenţiile şi credinţele doctorilor sunt pozitive, iar placebo îi poate ajuta în mod real pe pacienţi. În mai multe ţări, între 17-80% dintre doctori prescriu în mod normal medicamente placebo în rutina lor zilnică, populaţia, care răspunde la acest tip de tratament, fiind de o treime.

În mod contrar, efectul nocebo, în limba latină “voi face rău”, este reacţia adversă experimentată de cineva care primeşte un "nocebo". După cum placebo este o substanţă inertă care creează un răspuns benefic/sau un non-răspuns în cineva, efectul nocebo face exact contrariul.

Atât efectul placebo, cât şi nocebo sunt efecte psihogenice şi nu sunt un răspuns cauzat de vreo componentă activă. Reacţiile rezultă mai degrabă din aşteptarile şi percepţiile persoanei în legătura cu felul în care va fi afectată. Deşi amândouă efectele originează din surse psihice, efectele nocebo pot fi atât psihice, cât şi fizice. Astfel, aşteptările pe care le avem în legătură cu o boală pot fi destul de periculoase. Efectul nocebo poate fi o explicaţie pentru stările de rău, durerile de cap, stările de vomă pe care oamenii le acuză în urma deochiului, a vrăjilor sau a practicilor magiei negre. Toate aceste simptome pot fi cauzate de efectul nocebo.

Astfel, un deochi sau o magie poate avea efectele aşteptate dacă persoana ajunge cu adevărat să creadă că aceastea îi pot face rău, cu atât mai mult cu cât cel care performează astfel de acţiuni are un oarecare prestigiu în contextul social dat - este o vrăjitoare faimoasă, de pildă. Şi în cazul efectului nocebo, persoanele mai puţin informate, cu o stimă de sine scazută şi asertivitate redusă, sunt mai uşor sugestibile. Pentru a avea succes, efectele placebo şi nocebo presupun şi un grad înalt de sugestibilitate al persoanelor. Aşadar, pentru a fi influenţată, persoana trebuie să accepte în mod necritic ce îi spun ceilalţi; să creadă şi să accepte ce i se spune; să se conformeze aşteptărilor sau viziunilor celorlalţi şi să fie compliantă comportamental.

La fel ca şi în cazul efectului placebo, şi efectul nocebo are un impact mai mare la anumite categorii sociale. S-a constatat că persoanele respondente la acest tip de efect sunt cam o treime din populaţie, în general femei, şi mai des întâlnit la persoanele în vârstă.

Aşadar vrăjitoarele, vracii sau şamanii îşi pot „răni” victimele prin puterea sugestiei, folosind efectul de priming ca cineva să înceapă să creadă că e bolnav, ca mai apoi să se producă şi simptome ale bolii în sine. Efectul de priming constă în folosirea unor stimuli precum imagini sau recuzită (haine ale persoanei, păpuşi voodoo, obiecte personale, mercur, zaţ de cafea, cărţi de tarot, etc) pentru a-i induce cuiva o stare psihologică ce-i afectează acţiunile.

Cercetătorii au documentat mai multe efecte nocebo puternice în tratamente pentru migrene, SM şi depresie, şi în jur de 1 din 10 persoane au renunţat la tratament datorită efectului nocebo. Una dintre explicaţiile ştiinţifice ale efectului nocebo ar fi că sugestiile verbale de durere pot induce anxietate sau frică, care, la rândul ei, să cauzeze transmiterea durerii. Benedetti, un cercetător italian, susţine că hiperalgezia nocebo este o altă explicaţie pentru felul în care anxietatea se tranformă în durere fizică. Frica este un fenomen subiectiv şi de aceea el nu este influenţat numai de atributele fizice ale stimulului, dar mai ales de contextul psihologic în care apare.

Ca să exemplifice efectul nocebo, Benedetti a organizat o excursie la munte, la o altitudine de 3000 de metri, unui grup de 100 de studenţi, spunându-le anticipat că o posibilă consecinţă a acestei excursii o să fie migrena. Nu mică a fost mirarea să observe că încă inainte de începerea excursiei, o pătrime din grup suferea deja de migrene, biochimia creierului schimbându-se în cei “infectaţi social" cu nocebo. Cu alte cuvinte, credinţele dăunătoare se transmit precum bolile contagioase, iar aşteptările negative se pot răspândi foarte repede, producând efectul nocebo social la un număr mare de indivizi.