Neîncrederea românilor în vaccinuri ia proporţii de la un an la altul, arată statisticile. De aceea, săptămâna trecută, Societatea Română de Microbiologie, în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii, a organizat prima Conferinţă Naţională „Actualităţi în Vaccinologie“  – RoVaccin 2013. Medicul israelian David Greenberg a fost unul dintre cei mai importanţi participanţi la eveniment, oferindu-şi expertiza în vaccinologie, ca fost membru al grupului care a supervizat cercetările privind vaccinul pneumococic, din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi nu numai. Ajuns în România la solicitarea Asociaţiei Române Pro Imunizare, expertul a explicat, pentru „Adevărul“, de ce vaccinul antigripal este departe de a fi perfect şi a lămurit câteva dintre principalele temeri legate de vaccinare pe care le întâlneşte şi el zi de zi.

„Adevărul“: În România, vaccinul pneumococic nu este inclus în Programul Naţional de Vaccinare, în condiţiile în care astăzi tot mai multe voci spun că mortalitatea infantilă ridicată din România are printre cauzele principale infecţia cu pneumococ. În opinia dumneavoastră, este sau nu o prioritate vaccinarea pneumococică?

David Greenberg: Într-adevăr, mortalitatea infantilă din cauza pneumoniei este ridicată şi devastatoare. Gândiţi-vă că, în plus, între 30% şi 50% din copiii cu meningită cauzată de infecţiile pneumococice, în lipsa vaccinului, ajung la complicaţii severe, de la pierderea auzului la probleme mintale. Unii dintre ei ajung în scaunul cu rotile şi nu se pot recupera toată viaţa. Dar sunt şi nenumărate complicaţii mai puţin severe, dar care le dau multe bătăi de cap părinţilor. Otita medie, de exemplu. Copiii infectaţi cu pneumococ fac otită medie şi nu dorm multe zile, chiar o lună... Pneumococul dă boli invazive, cum este meningita, dă pneumonie, care, într-adevăr, este cel mai mare ucigaş al copiilor cu vârste de până la 5 ani şi dă şi alte afecţiuni, cum este otita medie, care scad calitatea vieţii copiilor şi a părinţilor. Deci sunt multe motive pentru care vaccinarea pneumococică ar trebui să se facă. Iar autorităţile ar trebui să pună cap la cap toate piesele puzzle-ului.

Ministerul Sănătăţii român vrea să includă de anul acesta vaccinul HPV în campania gratuită de vaccinare, dar nu-l introduce şi pe cel pneumococic...

Nu are niciun sens. În ţara mea este exact invers. Avem vaccinul pneumococic în programul de imunizări din 2009, iar vaccinul HPV ar trebui să intre în program de-abia la anul. Deci e o diferenţă de cinci ani. S-au făcut analize de cost-eficienţă şi s-a ajuns la concluzia că aceasta este cea mai bună soluţie. Noi am vrut să le avem pe amândouă de la început. Dar, având resurse limitate, autorităţile trebuie să decidă unde să îndrepte banii. Vă dau un alt exemplu. De curând a fost aprobat la nivel european un vaccin contra meningococului B. Ceea ce este grozav, pentru că în ţara mea, 75% din infecţiile totale cu meningococ sunt cauzate de meningococul B. Dar dacă te uiţi la numărul total de astfel de boli şi îl compari cu numărul infecţiilor cu pneumococ, diferenţa e uriaşă. Infecţiile pneumococice sunt mult mai multe. Aşadar, dacă o ţară trebuie să decidă ce vaccin să folosească, aşa ar trebui să abordeze problema.

Dar cât de sigur este vaccinul HPV, împotriva infecţiei cu anumite tulpini ale virusului papiloma uman? Vă întreb pentru că la noi în ţară există o teamă generală legată de acest vaccin şi, totuşi, el este inclus într-un program de imunizare.

În primul rând, acesta este un vaccin împotriva infecţiei cu un virus. Dar mai mult decât atât, vaccinul acesta are scopul de a preveni cancerul, este vorba despre cancerul de col uterin. Mai sunt şi alte vaccinuri care au fost create pentru a preveni cancerul. Un exemplu este vaccinul contra hepatitei B. În Japonia, s-a redus incidenţa carcinomului hepatic cauzat de hepatita B cu 90%, iar acesta este doar meritul vaccinului hepatitic B. Iar la ora actuală se ştie că cel puţin 16% din toate cancerele sunt legate de boli infecţioase, iar HPV este una dintre ele.

Există studii similare cu cel din Japonia pe care-l aminteaţi în discuţia despre hepatita B care să ateste eficacitatea vaccinului HPV?

Da, sunt chiar mai multe studii. Pe piaţă la ora actuală sunt două companii farmaceutice care produc acest vaccin, ambele au făcut studii uriaşe, longitudinale, care sunt încă în curs de desfăşurare. Acum avem rezultatele a 10 ani de studii, de când s-a început vaccinarea HPV în Scandinavia, de exemplu. Acestea arată o eficacitate a vaccinurilor HPV de mai mult de 80% în ceea ce priveşte prevenţia cancerului.

De ce credeţi că s-a creat aşa o panică generală mai ales în ceea ce priveşte vaccinul HPV?

Vaccinurile noi trebuie să demonstreze că fac ceva bun. Şi cum vaccinul HPV ne oferă informaţii de numai zece ani... Şi, chiar dacă au fost distribuite câteva sute de milioane de doze din ambele vaccinuri în întreaga lume, cele două companii tot nu au suficiente date pe care să ni le arate, fiindcă acest tip de cancer este relativ rar şi durează ani buni să se dezvolte. Deci nu poţi să faci vaccinul astăzi şi să vezi rezultatele, adică reducerea incidenţei cancerului, mâine. Nu e ca la vaccinul gripal. Este ceva care se va observa, probabil, în 10-15, poate chiar în 20 de ani de acum înainte. Oamenii vor dovada acum, dar trebuie să aşteptăm. Dar chiar dacă am avea suficiente date să arătăm că vaccinul funcţionează, tot ar exista temeri. Sunt cel puţin trei vaccinuri care sunt foarte dificil acceptate de populaţie. Unul dintre ele este, într-adevăr cel HPV, al doilea este vaccinul gripal şi cel de-al treilea este vaccinul contra varicelei. Pentru fiecare dintre ele, motivele reţinerilor şi chiar ale temerilor sunt diferite. De exemplu, percepţia generală a oamenilor este că varicela nu este o boală severă. „Ce mare scofală şi cu varicela asta? Toţi copiii fac varicelă.“ Dar dacă cineva ar veni la spital să vadă complicaţiile pe care le poate da boala asta, s-ar îngrozi. Complicaţiile pot fi fatale. În ţara mea, un copil din 300 cu varicelă este spitalizat din cauza complicaţiilor. Şi dacă ar fi 15.000 de copii în România, imaginaţi-vă câte sute de copii vor fi spitalizaţi pentru complicaţiile varicelei. Părinţii nu văd asta, pentru că nu lucrează în spitale să vadă cu ce ne confruntăm noi, medicii.

Campania de vaccinare HPV, în curând

La începutul acestui an, Ministerul Sănătăţii a anunţat că va derula o campanie de vaccinare gratuită HPV a elevelor cu vârste între 10 şi 14 ani, dar numai la solicitarea expresă a părinţilor. O campanie similară a fost iniţiată de Ministerul Sănătăţii în 2008, când au fost achiziţionate 270.500 de doze de vaccin HPV, dar, până anul trecut, doar 113.889 de fete au fost vaccinate.

Cercetător şi expert în vaccinuri

Medicul israelian David Greenberg s-a specializat în boli infecţioase pediatrice la Spitalul de Copii din Vancouver, Canada, iar astăzi este medic în cadrul Centrului Medical Universitar Soroka, din Israel. Este profesor la Facultatea de Ştiinţe Medicale din cadrul Universităţii Ben-Gurion. De asemenea, dr. Greenberg face parte din conducerea Societăţii Europene de Boli Infecţioase Pediatrice.