Tot mai mulţi copii ajung la neurolog cu dureri de cap. De ce? Cauzele pe care orice părinte trebuie să le ştie

Tot mai mulţi copii ajung la neurolog cu dureri de cap.
De ce? Cauzele pe care orice părinte trebuie să le ştie

Oboseala cronică, suprastimularea copilului se manifestă şi prin dureri de cap  FOTO Arhivă

Trebuie să fie primul din clasă. Trebuie să facă dans, pictură, engleză şi înot. Trebuie să devină un om de succes. Părinţii din societatea actuală vor totul pentru copilul lor. Din păcate, această tendinţă aduce tot mai mulţi copii în cabinetele medicilor neurologi, cu dureri de cap, anxietate sau chiar depresie.

Ştiri pe aceeaşi temă

 

Stresul a devenit o prezenţă şi în viaţa copiilor noştri. „Societatea în care trăim pune o presiune extremă şi pe copii. Şcoala pune presiune pe ei. Părinţii intrând în caruselul competiţiei vor să facă numeroase activităţi, să fie primii, să meargă la olimpiade. Lucrurile acestea îi stresează pe copii. Din păcate, unii dintre ei clachează înainte de a ajunge să evolueze în viaţă. Înainte de vârsta de liceu, sunt adolescenţi care au probleme pentru că nu sunt înţeleşi. Fiecare copil are dinamica lui de învăţare. Are abilităţile lui. Nu trebuie să fie de 10 pe linie, că nimeni nu e. Din păcate, copiii de azi sunt suprastimulaţi şi lipsiţi de afectivitate. Ei sunt extrem de obosiţi, au tulburări de somn. Acesta este mecanismul principal prin care vedem depresie la copilul adolescent, ceea ce poate că în urmă cu 10 ani nu vedeam”, ne-a declarat dr. Raluca Teleanu, şef secţie Neurologie Pediatrică, Spitalul de Copii „V. Gomoiu”.

Copilul spune stop prin boală

Copiii obosesc şi nu ştiu să spună stop. „În momentul în care spun stop, spun prin boală”, atrage atenţia dr. Raluca Teleanu. Un copil nu ştie să-şi asume sentimentele şi să spună „Mama, eu nu mai pot!”. Copilul poate spune „Îmi place să merg la dans, pictură şi înot”, dar nu mai doarme, are dureri de cap.

„La neurologie pediatrică, jumătate din consultaţiile pe care eu le am sunt cefalee psihogenă. Sunt copii cu oboseală cronică, cu un program infernal de viaţă”, ne mărturiseşte dr. Raluca Teleanu.

Inteligenţa emoţională, pe primul loc

Referitor la dorinţa părinţilor de a dezvolta inteligenţa copiilor, medicul neurolog Raluca Teleanu consideră că „este foarte importantă în lumea asta inteligenţa emoţională şi nu neapărat cea academică. Dacă ai un IQ obişnuit, poţi fi un om de succes dacă ai un EQ foarte bun. Inteligenţa emoţională - EQ este cea care te face un om realizat. Împlinirea vine din inteligenţa emoţională”.

Pentru a le dezvolta inteligenţa emoţională este important ca, de mici, copiii să fie învăţaţi să empatizeze, să înveţe răbdarea, să fie sociabili, să se integreze, să le pese de oamenii din jurul lor. Iată ce înseamnă inteligenţă emoţională.

„Cel care a iniţiat noţiunea de EQ, Daniel Goleman, povesteşte de un experiment celebru în care copiilor li s-a aşezat pe masă o farfurie mare cu bucăţi de ciocolată şi investigatorii au ieşit din sală. Li s-a spus <dacă aşteptaţi până ne întoarcem noi, veţi primi două bucăţi de ciocolată, dacă nu, vă puteţi servi>. Copiii au fost urmăriţi în timp. Cei care au avut răbdare şi au aşteptat să primească ciocolata au avut o evoluţie mult mai bună decât cei care voiau să primească acum, aici, în momentul ăsta”, spune dr. Teleanu.

Părinţi absenţi din viaţa copiilor

Dr. Raluca Teleanu semnalează de asemenea faptul că părinţii petrec tot mai puţin timp cu copiii. Acum, majoritatea părinţilor vor să îşi educe copiii, dar mai degrabă prin intermediul altora decât ei înşişi, din rolul de părinţi.

„Le plătim tot felul de lecţii, dar ei totuşi trebuie să aibă lecţia vieţii pe care o învaţă în casă. Aceasta nu se învaţă în nicio instituţie”, remarcă specialistul.

Lucrurile acestea se ved şi copiii le simt. Ei nu vor cadouri, nu vor opţionale şi tot felul de activităţi, ei vor afecţiune şi timp de calitate cu părintele şi cu cei care se ocupă de ei. În momentul în care copilul nu primeşte atenţie pozitivă, el devine mişcător şi vocal ca să primească atenţie. Aşa se explică de ce copiii noştri vor totul, acum, aici, imediat.

Pe de altă parte, „părinţii care nu petrec timp cu copiii dezvoltă un sindrom de frică de copil. Nu vor să vină weekendul, pentru că nu ştiu ce să facă împreună cu copilul. Copiii sunt mişcători, vor atenţie, sunt obişnuiţi pe repede înainte, aşa cum au fost antrenaţi în timpul săptămânii şi când vine weekendul sunt copleşiţi. Atunci părinţii trebuie să găsească alte opţionale pentru copii. Şi continuă cu lecţii de dans, sport, meditaţii şi în week-end”, exemplifică dr. Teleanu.

Studiu: Ce fac părinţii români pentru dezvoltarea neurocognitivă a copiilor?

Un studiu recent evaluează gradul de informare al părinţilor români privind dezvoltarea neurocognitivă a copiilor. Cei mai mulţi dintre părinţii români (30%) oferă copilului o alimentaţie sănătoasă, care să susţină dezvoltarea cognitivă. Doar 22% dintre părinţi oferă copilului suplimente alimentare pentru dezvoltarea neurocognitivă, însă 6 din 10 părinţi optează pentru suplimentele cu ulei de peşte. 26% îşi înscriu copiii la cursuri, ateliere şi diverse workshop-uri, iar 22% consideră şcoala şi grădiniţa un factor decisiv pentru formarea copilului, investind în înscrierea copilului la cea mai bună grădiniţă/şcoală, arată un studiu privind dezvoltarea neurocognitivă a copiilor realizat de Secom. Potrivit acestuia, 72% dintre părinţi consideră că ei au cel mai important rol în dezvoltarea neurocognitivă a copilului, iar 81% sunt de părere că primii 7 ani ai copilului sunt esenţiali pentru acest proces.

Rezultatele mai arată că părinţii români consideră că pentru devoltarea şi înţelegerea copilului este importantă şi formarea lor, motiv pentru care aproximativ 9% susţin că merg la seminarii şi cursuri de parenting. Studiul a fost realizat online, la începutul lunii septembrie 2015 şi a cuprins un eşantion naţional, format din 812 părinţi (54% femei şi 46% bărbaţi), cu vârste cuprinse între 18 şi 45 de ani.