Naşterea naturală, susţinută de Asociaţia Moaşelor Independente

A aduce pe lume un copil în ziua de azi este o adevărată provocare. Nu numai că te confrunţi cu sistemul sanitar supraaglomerat, dar trebuie să mai faci faţă şi lipsei de empatie şi, mai ales, de timp din partea personalului medical deficitar, din cauza exodului în instituţiile medicale străine.

Astfel se face că suntem pe locul 1 în Europa în ce priveşte mortalitatea infantilă.

În acest context, Asociaţia Moaşelor Independente (AMI) solicită autorităţilor, Ministerului Sănătăţii şi Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România (OAMGMAMR), reconsiderarea şi dezvoltarea profesiei de moaşă, cu un statut juridic, norme, standarde şi posibilităţi de activare conforme cu cele europene.

Modelul olandez este recunoscut pe plan european drept cel mai bine structurat pentru funcţionarea profesiei de moaşă în beneficiul femeilor.

Este un sistem pro-moaşe centrat pe îngrijirea mamă-copil, susţinut de guvern şi care se evidenţiază şi printr-o colaborare ideală între toţi practicienii angajaţi în slujba sănătăţii materno-infantile şi neonatale.

Aproape jumătate dintre gravidele românce fac cezariană

În această ţară, rata cezarienelor (unul dintre criteriile importante de evaluare a calităţii îngrijirii materne) este de 17%. În România, această rata era de 36,7% în 2010 iar în 2012 a crescut la 41,2%.

Utilizând eficient această categorie profesională în care a investit deja, dar pe care nu o foloseşte ca pe o resursă valoroasă, statul român poate contribui la îmbunătăţirea statisticilor negative privind sănătatea perinatală, apropiindu-le cel puţin de media europeană.

România, pe primul loc în ce priveşte mortalitatea infantilă

Conform statisticilor europene (European Perinatal Health Report 2010) România ocupă locuri ruşinoase în ceea ce priveşte sănătatea materno-infantilă:

Locul 1 – rata mortalităţii infantile (primul an de viaţă)  de 9,8 la mie.
Locul 1 – rata mortalităţii neonatale cu un procent de 5,5 la mie
Locul 1 -  rata vârstei fragede (<20 ani) a mamei la naştere de 10,6%
Locul 2 – rata mortalităţii materne cu un procent de 21 la 100.000
Locul 3 -  în topul practicării cezarienei ca modalitate de naştere cu un procent de 36,9% din totalul naşterilor.
Locul 3 - rata epiziotomiilor 68,2% din totalul naşterilor vaginale.  Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă ca epiziotomiile să fie efectuate numai în anumite circumstanţe particulare,  procentul recomandat de intervenţie fiind de 10%.

Măsuri necesare pentru ameliorarea sănătăţii materno-infantile

• Accesul egal la servicii de sănătate pentru gravide şi implicit accesul fiecarei gravide la serviciile unei moaşe

În România, Raportul "Acompanierea Naşterii" 2011 editat de Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copii arată că un procent de 23% din gravidele din România au o monitorizare inadecvată a sarcinii, cu un număr de sub 3 controale prenatale.

Numărul de consultaţii prenatale efectuate de către un profesionist în timpul sarcinii şi începerea lor în primul trimestru de sarcină se corelează puternic cu eficacitatea de a influenţa pozitiv evoluţia normală a gravidităţii, inclusiv reducerea procentului de copii născuţi prematur.

Deşi statul român garantează accesul gratuit al tuturor femeilor însărcinate (indiferent de statutul lor de asigurat/neasigurat CAS) la serviciile de asistenţă medicală, în special în zonele rurale, multe dintre acestea nu au posibilitatea fizică şi/sau materială de a se deplasa pe distanţe mari pentru a se putea prezenta la consultaţii. Acest lucru are un impact grav asupra probabilităţii de determinare a riscurilor asociate sarcinii, riscuri care, depistate la timp, pot reduce morbiditatea şi suferinţa mamei şi copilui.

Nu în ultimul rând, măsurile de prevenţie instituite la timpul potrivit pot înlătura multe dintre costurile de spitalizare foarte mari asociate patologiei obstetricale şi prematurităţii.

Reintegrarea moaşelor în sistemul de monitorizare a sarcinilor ar oferi o soluţie eficientă şi simplu de implementat pentru reducerea procentului îngrijorator de femei nesupravegheate în timpul sarcinii

Datorită pregătirii lor, prin integrarea în echipa de îngrijire materno-infantilă de teren sau prin cabinete individuale, moaşele pot monitoriza sarcina fiziologică în intregime, şi pot semnala la timp patologii care pot pune în pericol viaţa mamei şi a copilului, redirecţionând gravidele cu risc către medicii obstetricieni şi/sau de alte specialităţi.

• Reducerea ratei intervenţiilor la naştere

România este o ţară a extremelor în ceea ce priveşte atitudinea părţilor implicate în sănătătea mamei şi copilului, ce comportă riscuri şi costuri mari începând de la intervenţiile chirurgicale inutile până la costurile aferente supramedicalizării şi complicaţiilor asociate unei naşteri nesupravegheate.

Este evidentă tendinţa specialiştilor de a aborda sarcina şi naşterea ca fenomene mai mult patologice decât normale şi alegerea femeilor din România să nască singure acasă. În tot acest timp moaşele, care posedă abilităţile ce ar putea ameliora situaţia existentă, sunt ignorate şi obstrucţionate.

Moaşele promovează naşterea naturală, alăptarea, atitudinea nonintervenţională şi asigură îngrijiri individualizate, centrate pe femeie, copil şi familie

În opinia AMI, prezenţa moaşei în echipa de îngrijire materno-fetală şi neonatală va schimba balanţa în favoarea naşterilor naturale şi a alăptării exclusive crescând astfel nivelul de sănătate al populaţiei şi scăzând costurile inutile.
Deşi femeile din România îşi doresc o moaşă alături de ele,  pe perioada sarcinii, naşterii şi în postura de proaspete mămici, aşa cum ştiu că se întâmplă în alte ţări, această opţiune nu există. Acest lucru se întâmplă în condiţiile în care studiile  internaţionale demonstrează că, acolo unde moaşa este agreată şi ocupă locul cuvenit în echipa materno-infantilă, calitatea îngrijirilor este una de un înalt standard iar sănătatea reproductivă a populaţiei respective se situează la cote înalte.

Situaţia  moaşelor în România versus alte ţări europene

The Second Survey of European Midwifery Regulators din 2010 ne arată că:

Norvegia dispune de 3489 de moaşe şi 990 de obstetricieni pentru 60.000 de naşteri (17,2 naşteri/moaşă, 3,5 moaşe/obstetrician)

Irlanda dispune de 2500 de moaşe şi 107 obstetricieni pentru 70.630 de naşteri (28,2 naşteri/moaşă, 23,4 moaşe/obstetrician)

Marea Britanie dispune de 35.889 de moaşe şi 1934 obstetricieni pentru  787.057 de naşteri (21.9 naşteri/moaşă, 18,5 moaşe/obstetrician)

Franţa dispune de 20.000 de moaşe şi 2500 obstetricieni pentru 830.000 de naşteri (41.5 naşteri/moaşă, 8 moaşe/ obstetrician)

Suedia dispune de 7.720 de moaşe şi 1550 de obstetricieni la 109.301 de naşteri (14,2 naşteri/moaşă, 4,9 moaşe/obstetrician)

Concluzia European Perinatal Health Report: ,,Sănătatea mamei şi copilului într-o ţară depinde mult de modelul de organizare al sistemului sanitar. Includerea moaşelor în echipa multidisciplinară şi implicarea ei în îngrijirea materno– infantilă are un rol foarte important”.