Injecţiile cu botox menţin axilele uscate. Ce alte soluţii utile există împotriva transpiraţiei excesive

Temperaturile ridicate de afară pot fi doar o cauză pentru care transpirăm foarte mult. Pielea capului, axilele, faţa, palmele, zona genitală şi tălpile sunt cele mai afectate de hiperhidroză, o tulburare care poate fi ţinută în frâu fără riscuri.

Aproximativ 70% din corpul nostru este format din apă. Apa are un rol esenţial în buna funcţionare a sistemelor şi organelor, iar acesta este motivul pentru care medicii ne reamintesc de câte ori au ocazia că este nevoie să bem 2 litri de apă pe zi, fie că e caniculă, fie că nu, dincolo de celelalte lichide, de fructe şi de legume. Aportul de apă este extrem de important pentru că prin urină pierdem 1.500 ml de apă pe zi, iar prin transpiraţie, respiraţie şi fecale încă 1.500 ml, potrivit „Abecedarului de nutriţie“, coordonat de prof. dr. Nicolae Hâncu, preşedinte de onoare al Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice.

Transpiraţia este sistemul prin care organismul nostru se răcoreşte. Atunci când temperatura creşte, milioane de glande sudoripare mici, ascunse în piele, sunt activate, iar transpiraţia este eliberată prin pori. Prin urmare, toată lumea transpiră, însă nu în aceleaşi cantităţi şi nici din aceleaşi motive. Unii oameni sunt uzi chiar dacă termometrele nu indică o pemperatură foarte ridicată, în timp ce alţii pierd foarte puţină sudoare, chiar dacă au făcut kilometri întregi pe banda de alergare.

În cazul persoanelor care suferă de transpiraţie excesivă, nu doar axilele sunt afectate, ci mai multe zone ale corpului. „Putem transpira excesiv în orice parte a corpului sau peste tot. Pielea capului, mai ales la copii, faţa – în special fruntea –, axilele, palmele, zonele genitale şi tălpile sunt cel mai frecvent afectate. Dacă excesul de sudoare mai este însoţit şi de un miros puternic, viaţa socială a acestor persoane este grav compromisă. Iar dacă asta nu este suficient, pH-ul acid poate determina suprainfecţii cu ciuperci. Acestea apar în special în zonele neaerisite, cum sunt axilele, zona inghinală şi tălpile, dau mâncărimi şi chiar fisuri ce pot face poarta de intrare pentru bacterii, cum ar fi streptococi si stafilococi“, explică medicul dermatolog Viviana Iordache, de la Clinica Medicum din Capitală.

În plus, transpiraţia excesivă la axile poate duce în cazul unor persoane la închiderea la culoare a pielii subraţului. „Prin transpiraţie se elimină ioni inclusiv de fier, care oxidează, iar zona se face maronie sau se învineţeşte. Închiderea la culoare a pielii subraţului nu este reversibilă şi se poate întâlni şi în zona inghinală“.

„Transpir stând pe scaun“

Gabriel B., 53 de ani, din Bucureşti, cântăreşte 150 de kilograme şi din această cauză transpiră foarte mult. „Nu ştiu ce să mai fac. Transpir stând pe scaun. Nu mai vorbesc de faptul că un tricou pe care îl pun pe mine se umezeşte instantaneu, înainte să ies pe uşă. Vara, când temperaturile cresc, este extrem de neplăcut“, spune acesta.

Diferenţele de temperatură silesc organismul să reseteze de la o oră la alta mecanismele de termoreglare, explică medicul Viviana Iordache, iar acest lucru se desfăşoară cu dificultate. Însă persoanele cu hiperhidroză nu transpiră foarte mult doar la diferenţele de temperatură, ci şi în condiţii de emotivitate, de stres, de schimbări hormonale, în timpul sarcinii sau la folosirea tratamentului contraceptiv. Toate acestea modifică funcţionarea glandelor sudoripare, determinând o secreţie mai abundentă, cu miros neplăcut la axile, care pătează hainele.

Ideal ar fi să nu mai transpirăm la axile, acolo unde se produc şi reflexele neuro-hormonale şi se produc şi o parte din feromoni, responsabili pentru mirosul greu, adaugă medicul. „Prin axile transpirăm 2% din perspiraţia totală a suprafeţei corpului, care este de 2 metri la o persoană cu înălţmea de 1,70 m. Se poate bloca această transpiraţie de 2%. Sigur, vom transpira mai mult pe frunte, pe şira spinării, pe mâini, pe picioare, dar cu mai puţine mirosuri neplăcute“.

„Preţul siguranţei este măsura“

Mirosul neplăcut al transpiraţiei poate fi mascat cu ajutorul deodorantelor şi blocat cu ajutorul antiperspirantelor. Deodorantele – produse cosmetice care doar acoperă mirosul neplăcut – nu sunt însă foarte eficiente mai ales pe caniculă, şi, în plus, multe dintre ele conţin parabeni. Unele studii au arătat că, în cantitate mare, aceşti conservanţi care, odată ajunşi în corp, mimează estrogenul ar fi unul dintre factorii favorizanţi ai cancerului la sân. Pe de altă parte, antiperspirantele folosesc substanţe pe bază de aluminiu ca ingredient activ în combaterea transpiraţiei. Aceste substanţe alcătuiesc un „dop“ la nivelul canalelor sudoripare, astfel că transpiraţia nu mai ajunge la suprafaţa pielii. Unele cercetări au scos la iveală că substanţele pe bază de aluminiu aplicate frecvent pe piele, mai ales imediat după epilarea cu lama, cresc, de asemenea, riscul de cancer mamar. Prin urmare, unde este adevărul? „Între studiile care proclamă că antiperspirantele sunt toxice şi oncologice şi cele care spun că sunt absolut inofensive, după mine, preţul siguranţei este măsura“, lămureşte lucrurile medicul dermatolog Viviana Iordache.

„Da, aproape orice produs cosmetic conţine parabeni. Şi crema de faţă, şi pasta de dinţi, şi şamponul. Concentraţiile mici de parabeni din produsele cosmetice stabilizează produsul cosmetic la variaţiile de lumină, de temperatură, adică îl fac mai puţin perisabil. Dacă sunt folosite concentraţii mari, atunci se intră în grupe de risc, inclusiv oncologic“, punctează specialista.

Medicul recomandă procurarea antiperspirantelor şi a deodorantelor din farmacie, în funcţie de stilul de viaţă al fiecăruia şi de istoricul din familie – dacă există sau nu rude cu cancer la sân, probleme de natură hormonală sau pur şi simplu au o piele mai sensibilă. „Sfătuiesc persoanele active să aleagă antiperspirantul. La rândul lui, acesta ar trebui ales în funcţie de concentraţia de clorură de aluminiu. Studiile pe clorura de aluminiu în concentraţii mici, la produsele cosmetice din farmacii, nu sunt relevante. Această substanţă nu s-a interzis încă“. Nu este niciun pericol dacă aplicăm deodorantul sau antiperspirantul după ce am ras subsuorile, dă asigurări medicul.

Alternativa la deodorantele din farmacii poate fi, în unele cazuri, apa amestecată cu bicarbonat de sodiu. „Cu şerveţelele antibacteriene nu sunt de acord, nici cu gelurile de acest tip, pentru că strică flora saprofită. Flora ne apără de germeni patogeni şi nu trebuie îndepărtată de-a valma“. Formolul, folosit în special în armată, nu poate fi o soluţie, pentru că, mai spune medicul, este toxic, volatil şi îl poţi inspira, iar „piatra de alaun este efieientă în oprirea sângerărilor, dar nu este un antiperspirant“.

Parfumurile nu constituie nici ele alternativa la antiperspirant, întrucât continuăm să transpirăm, iar pe suprafaţa pielii se pot forma molecule care să ne irite. „Parfumurile sunt şi fotosensibilizante, deci atenţie la zona gâtului! Spirtul nu este o soluţie pentru că usucă foarte tare pielea şi o piele uscată şi crăpată mai uşor poate fi atacată de alergeni, plus că strică flora saprofită. În plus, modifică acţiunea loţiunilor de corp şi a produselor cosmetice aplicate după aceea“.

Toxină botulinică pentru tratamentul hiperhidrozei

Transpiraţia excesivă poate fi o problemă genetică. „Sunt persoane care au glande sudoripare mai mari şi mai multe pe centimetru pătrat sau reflexe neuro-hormonale cu mai mulţi receptori pe glandele sudoripare. Mai pe româneşte spus, sunt făcuţi să transpire în orice condiţii, începând cu emoţiile banale determinate de teza la chimie şi terminând cu situaţii hormonale mai complexe“, explică dr. Viviana Iordache.

Persoanele care transpiră excesiv, mai ales la axile, iar hiperhidroza este însoţită de un miros iute, pătrunzător, pot urma un tratament cu toxină botulinică. Aceasta se injectează la subsuori şi blochează glandele sudoripare pentru şapte-opt luni, ba chiar un an. Singurul inconvenient al unui astfel de tratament poate fi costul piperat care ajunge la 500 de euro. „Dar este cea mai bună abordare când avem zone limitate“, afirmă medicul.

Palmele şi picioarele care transpiră abundent pot fi şi ele supuse tratamentului cu toxina botulinică, însă disconfortul e mare, întrucât este vorba de multe înţepături, iar tratamentul este eficient într-un caz din trei. „În cazul pacienţilor cu hiperhidroză a picioarelor e mai eficient tratamentul cu clorură de aluminiu în concentraţie mai mare“, subliniază medicul dermatolog.