Dereglările de ovulaţie, cea mai frecventă cauză de infertilitate la femei

Disfuncţia ovulatorie constituie una dintre cele mai frecvente cauze ale infertilităţii cuplului.  Datele arată că aproximativ 25% dintre femeile care nu reuşesc să conceapă un copil se confruntă cu această problemă.

Ovulaţia este un eveniment esenţial şi fără de care nu poate avea loc concepţia pentru că rezultatul ovulaţiei este celula sexuală feminină – ovulul – care, fecundat de spermatozoid, dă naştere embrionului şi deci sarcinii.

Cel mai întâlnit semnal al ovulaţiei este reprezentat de mucusul cervical. În apropierea perioadei de ovulaţie, acesta devine subţire, filant şi alunecos, asemenea consistentei unui albuş de ou. 

Un alt mod prin care femeile îşi pot da seama când a avut loc ovulaţia este atunci când are loc o creştere a temperaturii bazale, temperatura vaginală luată dimineaţa, la trezire. Imediat după ovulaţie, temperatura creşte cu 0,5-1,6 grade, datorită creşterii producţiei de progesteron.

În cazuistica medicală, dereglările de ovulaţie reprezintă cea mai frecventă cauză de infertilitate feminină, urmată de permeabilitatea trombelor şi endometrioză.

Disfuncţia ovulatorie poate varia de la o persoană la alta şi se referă la:

- Anovulaţie (lipsa ovulaţiei), care se manifestă prin absenţa ciclului menstrual mai multe luni la rând.

- Oligo-ovulaţie,  o afecţiune care asociază ovulaţia neregulată şi ciclul menstrual ce depăşeşte normalul de 21 până la 35 de zile.

Cum funcţionează ovulaţia şi care sunt cauzele dereglărilor de ovulaţie?

Ovulaţia nu reprezintă o simplă eliberare a ovulului din ovar, ea este un proces multilateral la care participă mai multe părţi ale corpului feminin. Pentru a avea ovulaţie în fiecare lună este necesară o interacţiune complexă şi adecvată între hormonii eliberaţi de hipotalamus, hipofiză şi hormonii ovarieni.

Astfel, cauzele care determină dereglarile de ovulaţie pot fi dificil de elucidat, însă cel mai adesea sunt corelate cu:

- Dezechilibrele hormonale cauzate de disfuncţii ale hipotalamusului, glandei pituitare şi ale ovarelor. Cea mai frecventă afecţiune cauzată de aceste dezechilibre o reprezintă sindromul ovarelor polichistice.

- Hipotalamusul. Această regiune a creierului trimite semnalul de începere a ovulaţiei şi este responsabil pentru stimularea celor doi hormoni ai ovulaţiei: FSH (hormonul de stimulare foliculară) şi LH (hormonul luteinizant). Un nivel ridicat al stresului sau al activităţilor fizice poate pertubra funcţionarea hipotalamusului, ceea ce duce mai departe la amenoree, lipsa totală a ovulaţiei şi a ciclului menstrual.

- Subponderalitatea este de asemenea o cauză des întâlnită a amenoreei. Creierul şi glandele endocrine au nevoie de un minimum de grăsime corporală pentru a funcţiona în limite normale.

- Excesul de prolactină. În apropierea hipotalamusului se află hipofiza, care în unele cazuri produce în exces prolactină. Acest proces duce la scăderea producţiei de estrogeni şi afectează astfel funcţionarea corectă a ovarelor.

- La capătul opus al spectrului tulburărilor de ovulaţie se află rezerva ovariana redusă. Rezerva ovariană nu are capacitatea de a se reface şi poate duce la menopauza prematură – un semnal de alarmă pentru fertilitate. Realizarea unui test de fertilitate (dozarea hormonului anti Mullerian) prin care se determină rezerva de ovule rămase în ovare reprezintă cea mai bună metodă de monitorizare a potenţialului fertil al femeii.

În ce constă tratamentul?

Pentru stimularea ovulaţiei se pot prescrie tratamente medicamentoase, urmate de o supraveghere din partea doctorului pentru a monitoriza perioada de ovulaţie. Monitorizarea implică realizarea de ecografii şi teste de sânge.

Cu excepţia cazurilor de insuficienţă ovariană, tulburările de ovulaţie sunt uşor de tratat şi cu un grad ridicat de succes. Tehnologia utilizată fiind una foarte simplă, pacientele nu trebuie să se teamă de tratament”, precizează dr. Ionela Anghelescu, specialist fertilitate şi reproducere asistată în cadrul Gynera Fertility Center.

Medicul subliniază că şansa femeilor de a rămâne însărcinate este direct proporţională cu calitatea ovulelor, corelată în special cu vârsta.