Cezariana, un fenomen controversat. De ce aleg femeile să facă cezariană şi care sunt consecinţele

România se află pe locul 3 în Europa ca pondere a operaţiilor de cezariană FOTO: Shutterstock

Rata de operaţii cezariane recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii într-o societate este de 10-15% din numărul total al naşterilor. În timp ce în unele ţări în curs de dezvoltare, această rată nu este din păcate atinsă din cauza accesului dificil la îngrijiri medicale, în alte ţări numărul a crescut la cote alarmante, fără justificări medicale.

Astfel, pe primul loc se situează Brazilia, cu 53% din naşteri operate prin cezariană. La nivel european, rata atinge 24%, în timp ce în Statele Unite a ajuns la 33%, conform raportului OMS din 2014.

Datele foarte recente lipsesc la nivel european, dar ultimele statistici Euro-Peristat din 2010 plasau România pe locul trei în Europa ca pondere a operaţiilor, cu 36,9%, după Italia (38%) şi Cipru (52,2%).

De ce s-au înmulţit cezarienele?

Ţările în care rata de operaţii cezariene este mare şi-au însuşit un anumit model comportamental, o anumită cultură a naşterii programate, atât în rândul medicilor cât şi al pacientelor.

În cazul României, perioada de după ‘89 a însemnat o relaxare a controlului strict din spitale, care interzicea operaţiile în afara cazurilor de urgenţă medicală.

A fost o reacţie de eliberare: s-a dat dintr-o dată liber la cezariene, iar apariţia instituţiilor private în anii următori a influenţat dramatic balanţa. În clinicile private, femeile nu sunt doar paciente, ele sunt tratate ca şi cliente. Există unităţi unde rata operaţiilor este de peste 80%.

Vârsta la care femeile ajung să nască primul copil este de asemenea strâns legată de incidenţa intervenţiilor chirugicale. Astfel, ţările în care femeile nasc la o vârstă înaintată, cum sunt Italia sau Portugalia, ocupă primele locuri la rata de cezariene.

Şi în România, vârsta la naştere a crescut şi femeile se confruntă cu mai multe probleme obstetrice de-a lungul sarcinii din cauza acestui fapt. La asta se adaugă creşterea numărului de sarcini obţinute prin fertilizare în vitro care aduc cu ele o altă serie de complicaţii.

Astăzi femeile sunt mult mai implicate în viaţa socio-economică, mai prezente în roluri cheie ale societăţii şi nu îşi permit să lipsească multă vreme din câmpul muncii. Asta duce la întârzierea sarcinii, dar şi la nevoia unei planificări stricte a naşterii.

Am observat că, mai ales în Bucureşti, lumea are mult mai multe angoase şi apelează mai degrabă la cezariană decât în alte părţi din cauza unor frici nejustificate, spune dr. Iosif Niculescu.

Tot din cauza fricilor şi a precauţiilor excesive, medicii văd în operaţiile programate o cale controlabilă de a evita complicaţiile şi acuzaţiile de malpraxis. Este adevărat că la noi există şi o mediatizare iresponsabilă a erorilor medicale care alimentează teama medicilor. În ţările occidentale, apar articole în presă doar după ce s-a făcut dovada malpraxis-ului.

Pe de altă parte, încă avem probleme imense în procesul de urmărire a travaliului şi nu toate unităţile medicale beneficiază de standarde europene:  există locuri în care mişcările fetale se ascultă cu urechea, unde lipsesc consumabilele pentru tehnologii şi aşa mai departe. Pentru un medic într-o astfel de situaţie, urmărirea travaliului şi naşterea naturală sunt mult mai complicate decât cezariana.

Nu în ultimul rând, este nevoie de un program susţinut de educare a populaţiei feminine cu privire la sarcină şi naştere. De multe ori se ajunge la operaţie pentru că gravidele nu au ştiut să recunoască simptomele problematice din timpul sarcinii şi nu au ajuns la controalele de rutină.

Ce consecinţe poate avea generalizarea acestui trend?

Multe femei aleg cezariana fără să fie pe deplin informate asupra consecinţelor unei astfel de intervenţii medicale majore asupra corpului lor şi asupra fătului.

Fiind vorba despre o intervenţie chirugicală, aceasta vine la pachet în primul rând cu toate riscurile imediate pe care le implică o operaţie: infecţie, hemoragie, probleme cu anestezia, cheaguri de sânge  - riscul de tromboză şi embolie creşte de 7-8 ori - şi vătămare accidentală a ţesuturilor învecinate.

Ceea ce mulţi nu realizează este că naşterea prin cezariană are efecte pe termen lung asupra sănătăţii, mai ales dacă se pune problema unei sarcini ulterioare. Riscul de ruptură uterină categoric creşte proporţional cu numărul cicatricilor şi devine de 2-3 ori mai mare după a doua operaţie. Însă riscul cel mai mare este necesitatea scoaterii uterului care apare în cazurile de placenta praevia. Aceasta presupune tulburări de implantaţie a placentei la sarcinile ulterioare ce se soldează cu sângerări masive înaintea sau în timpul naşterii.

În ceea ce-l priveşte pe copil, există dovezi că, neparcurgând canalul de naştere, intestinul şi pielea fătului nu se populează cu germenii mamei, ceea ce duce la probleme imunitare. De asemenea, copiii născuţi prin cezariană au dificultăţi mai mari de adaptare respiratorie, bineînţeles, în afara cazurilor în care operaţia este recomandată medical.

Din punct de vedere antropologic şi evolutiv, naşterea naturală reprezintă siguranţa că vom continua să existăm ca specie. Este un proces fiziologic complex, testat în foarte mult timp, care funcţionează.

Între timp, intervin tot felul de factori care diminuează capacitatea procreativă a femeilor: statul pe scaun prelungit, prezenţa sau absenţa muncii fizice, obezitatea care modifică bazinul. Toate astea vor lua amploare pe parcursul a zeci de generaţii aşa că ar fi păcat ca femeile care încă vor putea naşte natural să refuze această experienţă din cauza panicii sau a unor cutume culturale.

La nivel filosofic, ce s-ar întâmpla dacă toată lumea ar naşte prin cezariană?

„Oare va exista tot timpul la dispoziţia noastră o sala de operaţii unde să ne naştem copiii?” întreabă speculativ doctorul Niculescu.