Adevărul despre produsele cu nanoparticule

Utilitatea terapeutică a nanoparticulelor rămâne o controversă între cercetători

Ar putea să trateze mai eficient cancerul, dar în acelaşi timp ar putea să îl şi provoace. Tehnologia cu nanoparticule are deja multiple întrebuinţări, dar a stârnit şi controverse între oamenii de ştiinţă.

În ultimii ani, auzim tot mai des de nanotehnologie, un domeniu avangardist al ştiinţei ­care până nu demult era utilizat doar în fizica moleculară. ­Astăzi, minusculele particule au pătruns în domenii precum medicina, alimentaţia sau cosmetica şi sunt studia­te cu mare interes de către oamenii de ştiinţă, pentru că permit modificarea materiei de la nivel atomic şi molecular.

În prezent, există peste 2.000 de tipuri de nanoparticule şi peste 100 de alimente, de suplimente alimentare şi de cosmetice care le conţin pe piaţa internaţională. Şi în ­România există în prezent produse cu nanoparticule. Este vorba despre câteva creme antirid şi loţiuni de protecţie solară care promit o eficienţă sporită.

Ce aplicaţii au în alimentaţie

Minusculele particule promit o adevărată revoluţie tehnologică. Sunt de 70.000 de ori mai ­mici decât grosimea unui fir de păr, motiv pentru care pot pătrunde în orice microstructură a organismului. Sunt deja folosite în cultivarea, în producerea, în procesarea şi în conservarea alimentelor.

Agricultura le utilizează pentru împrăştierea mai eficientă a pesticidelor şi a îngrăşămintelor şi pentru decontaminarea apei. În producţia de alimente, nanoparticulele permit administrarea unor vitamine şi minerale odată cu alimentele (fără a le schimba aroma), intensificarea aromelor şi îndepărtarea unor agenţi patogeni din alimente.

Pot modifica ADN‑ul

Ca orice tehnologie nouă, şi cea cu nanoparticule ridică semne de întrebare cu privire la posibilele efecte adverse, insuficient studiate până acum şi nu tocmai uşor de evidenţiat. Studiile, puţine deocamdată, susţin că, din ­cauza dimensiunii foarte mici, nanoparticulele inhalate sau ingerate pot provoca modificări ale ADN-ului şi pot accelera procesele de îmbătrânire şi moartea celulelor, ducând la apariţia inflamaţiilor şi cancerului.

Cercetătorii de la Universitatea California din SUA au arătat că nanoparticule de dioxid de titan (folosite în unele alimente şi cosmetice) au avut acest efect la şoarecii de laborator chiar din ziua a cincea de administrare.

Nereglementat: Pe etichetele produselor care conţin nanoparticule nu este menţionată prezenţa acestora.

Acuzaţiile, încă nefondate

Un alt studiu, realizat de data aceasta de cercetătorii de la Universitatea Duke din SUA, a arătat, în cadrul unui experiment realizat pe peşti, că nanoparticulele stimulează producerea de radicali liberi în organism. Aceştia accelerează procesele de îmbătrânire a celulelor.

Dintre toate organele, creierul este cel mai sensibil la acţiunea minusculelor particule, susţin specialiştii. Totuşi, datele privitoare la riscuri sunt insuficiente şi trebuie studiate în continuare pentru a emite o concluzie, după cum susţin reprezentanţii Agenţiei Franceze pentru Securitatea Sanitară şi Alimentară.

Cu ajutorul nanoparticulelor, se pot crea ambalaje antiseptice pentru alimente şi băuturi, care previn alterarea acestora.

Nu sunt detectate de sistemul imunitar

Din cauza dimensiunilor foarte mici, nanoparticulele nu pot fi depistate de sistemul nostru imunitar. Din acest motiv, ele pot pătrunde în mod necontrolat în organism, fără a fi eliminate. Oamenii de ştiinţă au profitat de această proprietate unică a particulelor minuscule pentru a crea o terapie anticancer.

Ei testează în prezent un tratament care să traverseze bariera sistemului imunitar şi să atace doar ţesutul tumoral, fără a afecta celulele sănătoase.

Nanoparticulele pot facilita absorbţia suplimentelor alimentare în organism.

Specialistul nostru
Dr. Adrian Stănescu
medic primar gerontolog

Termenul de nanoparticule este legat de dimensiunile reduse, echivalente cu particulele ultrafine. Astfel, orice compus chimic, orice moleculă cu această dimensiune poate fi numită nanoparticulă. Există nanoparticule nocive, cum ar fi TiO2 (dioxidul de titan), utilizat în unele produse cosmetice.

În studii in vitro, ele au provocat mutaţii ADN pe celule din culturile de ţesuturi. Există şi nanoparticule „bune", cum sunt cele descoperite recent ca mediatoare pentru transportul de taxol, ce distruge preferenţial celulele canceroase. Prin urmare, nu se poate spune global că ele sunt periculoase. Tehnologia este abia la început şi trebuie să se elucideze care nanoparticule sunt utile şi care sunt periculoase.