Plantele de aloe reglează metabolismul pancreasului. Ce alte beneficiile pentru sănătate mai au acestea

Frunzele de aloe înmagazinează o mare cantitate de apă

Toate speciile de aloe sunt considerate medicinale, cu excepţia plantei cultivate de noi în ghivece ca ornamentală. Gelul de aloe, infuzia, decoctul şi maceratul obţinute din speciile medicinale au acţiune antiinfecţioasă, respectiv antibacteriană şi antivirală remarcabilă.

Speciile de aloe se cultivă în numeroase zone ale lumii: în bazinul mediteranean, în Insulele Antile, în Indiile de Vest, în Africa sau în India. Sunt specii care reţin mari cantităţi de apă în frunze şi se aseamănă cu agavele. Plantele sunt robuste, cu tulpina scurtă şi frunze alungite strânse în buchet, cărnoase, cu aspect ornamental. Plantele dezvoltă o tulpină florală de 1 metru înălţime care la vârf are un buchet de flori galbene sau roşii.

Toate sunt considerate plante medicinale, mai puţin specia cultivată de noi în ghivece ca ornamentală (Aloe arborescens), potrivit Ghidului plantelor medicinale şi aromatice, cooordonat de farmacologul dr. Ovidiu Bojor.

Pătrunde prin piele până la os

Capacitatea de penetrare a gelului cu aloe este remarcabilă, studiile făcute arătând că pătrunde până la al şaptelea nivel, de la piele până la os, antrenând substanţele active. Apa şi soluţiile apoase de tipul infuziilor, decocturilor şi a maceratelor pătrund doar două straturi ale pielii, potrivit sursei mai sus citate.

Acţiunea antiinfecţioasă, respectiv proprietăţile antibacteriene, antiparazitare, antivirale sunt deosebite. Preparatele cu aloe întăresc sistemul imunitar, stimulează regenerarea celulară prin tonifierea acestei funcţii. Nu este de neglijat nici acţiunea sedativă, ele inducând o stare de calm şi relaxare. Prin mărirea diurezei în acţiune detoxifiantă reglează metabolismul general.  

Acţiune asupra întregului organism

În prezent, recomandările produselor originale controlate şi aprobate de Ministerul Sănătăţii sunt pentru stimularea digestiei, a circulaţiei sângelui, a funcţie hepatice, colecistului şi rinichilor. Potrivit sursei mai sus citate, în diabetul noninsulinodependent reglează metabolismul pancreasului sau chiar vindecă această boală după un tratament de cel puţin 6 luni, iar în diabetul insulinodependent scad doza zilnică necesară cu până la 50%. În ulcerul gastroduodenal, produsele cu aloe au acţiune cicatrizantă şi antibacteriană asupra bacteriei care produce ulcerul – Helicobacter pylori – în special dacă se asociază sucul de varză albă. În afecţiunile hepatobiliare, stimulează secreţia de interferon, care, după cum se ştie joacă un rol esenţial în vindecarea hepatitelor virale B şi C şi, în acelaşi timp, stimulează regenerarea celulei hepatice. În afecţiunile oculare, reduc opacitatea cristalinului în cataracte, ameliorează vederea în cazurile de miopie şi hipermetropie şi vindecă blefaritele şi conjunctivitele.

Tratamentul intern se asociază cu cel extern

Extern, se recomandă în plăgi, atât pentru efectul dezinfectant, cât şi pentru cicatrizarea rănilor, în durerile reumatismale care pot fi domolite cu ajutorul gelului de aloe. Se recomandă asocierea tratamentului intern cu cel extern. În alergii, tratamentul cu aloe atenuează pruritul şi previne erupţiile cutanate.

Gelul de aloe intră şi în compoziţia numeroaselor produse cosmetice. Indicaţia este de a se utiliza doar acele produse autorizate, conform prospectului.

Produsele pe ază de aloe pot avea efecte adverse sau reacţii secundare la unele persoane sensibile. În literatura de specialitate se menţionează în rare cazuri o hipersensibilitate la unele produse pe bază de aloe, după o utilizare îndelungată, care se manifestă prin dermatite. Se pare că aceasta este cauzată de calitatea produselor insuficient purificate. Unele persoane sunt sensibile la produsele care conţin acid citric şi sorbet de potasiu, ca şi alţi conservanţi, conchide sursa mai sus citată.