REPORTAJ România lui Ianis şi Radu - viitorul naţionalei arată bine
0
La mijlocul unei săptămâni în care fotbalul stă sub semnul Cupei României, competiţie parcă prăfuită, un meci de juniori e o alternativă mai plăcută. Mai ales dacă joacă naţionala, iar în anturajul ei găseşti nume grele din Generaţia de Aur, de ale cărei performanţe ne agăţăm adesea ca nişte obsedaţi.
La România Under 15 antrenor e Florin Răducioiu. Cvasi-debutant. S-a întors în ţară după ce a încercat să-şi găsească un contract în Italia. N-a avut succes acolo, dar diploma de la Coverciano şi cele 21 de goluri marcate în doar 40 de meciuri pentru România (record de eficacitate) l-au convins pe Mircea Sandu să-l facă selecţioner. Pentru început, la juniori.
În echipa lui Răducioiu, numărul 10 îl deţine Hagi. Radu nu joacă FIFA 98 pe playstation, ci chiar îl are pe Hagi în echipă. Nu e Gică, ci Ianis, puştiul de 14 ani al Gicanului. Ianis e bucăţică ruptă din Hagi, de la atitudine, mers, şut, ambiţie şi tot ce mai vreţi. Când nu primeşte mingea, se oftică, îşi pune mâinile în şolduri şi pe chipul lui se vede dezamăgirea. E prea mic ca să înjure, dar nici taică-su nu le-a avut cu astea. Gică înjura portarii cu şuturi a căror traiectorie unii o mai calculează şi astăzi.
Aşadar, la Mogoşoaia s-au întâlnit România şi Turcia, la copii, pe un soare cu dinţi destul de ascuţiţi. În tribună vreo 300 de oameni, jumătate dintre ei, vipuri, ceilalţi antrenori de la cluburi, copii de prin zonă, câteva mame cu BMW-uri şi ochelari de soare luxoşi, probabil şi nişte curioşi. Hagi a venit cu două minute înaintea începerii meciului. Suficient ca să-şi vadă copilul cu mâna la inimă în momentul intonării imnului. Regele s-a oprit pe scări, a ascultat „Deşteaptă-te, române!”, le-a permis unor turci să-şi facă poze cu el şi s-a dus glonţ lângă Belodedici şi Prodan.
Două rânduri mai jos, stau seniorii din vechea echipă a Sportului Studenţesc. Paul Cazan şi Mihail Marian îl încadrează pe Gino Iorgulescu, care pare şeful lor. Gino e prezenţă rară în lumea publică şi emană un aer misterios. Are un palton lung, fular scump şi zâmbeşte probabil doar în gând. Zici că e patron, stă exact la mijlocul tribunei, pe linia de centru, dar nu scoate niciun cuvânt. Gică avea să-şi salute foştii colegi la pauză. A făcut-o cu respect, semn că n-a uitat cine dădea ora exactă în Regie pe vremea când el purta tenişi.
În dreapta lui Hagi, ceva mai sus e aripa stelistă. Piţurcă, înfofolit cu o geacă groasă, Bumbescu, într-o canadiană de naţională, Iovan, cu o haină de piele îmblănită, Bărbulescu, gelat, cu ochelari subţiri şi pus pe caterincă, Florin Marin, cu o mapă în mână. Intruşi între roş-albaştri: Vlădoiu, Boldici, Săndoi, Constantinovici, Apolzan, Nae Ungureanu.
Răducioiu e şeful de pe bancă
Partida a început, cu Răducioiu agitându-se pe bancă. Posibil şi puţin de frig, pentru că Radu forţează primăvara într-un pulover pus peste cămaşă. E acelaşi Răducioiu, cu zulufi blonzi şi voce uşor piţigăiată. N-ai zice că a trecut un majorat de când marca în poarta Columbiei pe Pasadena din Los Angeles. Ştie însă mai bine româneşte decât atunci când juca în Italia şi ne spunea pe la aeroport că urmează „un meci dificile, cu un grande adversar şi că asta e situaţia vero”. Radu pare un tată pentru puştii din naţională. Îi strigă doar pe numele mic şi-i încurajează mereu. Are şi el doi băieţi, Alessandro (15 ani) şi Andrea (13 ani), dar lor le-a plăcut rapul, cu fotbalul mai subţire.
Copiii fac toţi banii pe gazon. E fascinant să auzi nişte băieţaşi de maximum 15 ani strigând „Pas”, „Ieşi”, „Strânge”, „Dă-o” ori văitându-se cu „aoleu” atunci când sunt controlaţi la tibii. Răducioiu îi îndeamnă întruna să joace, „Hai, la joc, la joc!”. Unul dintre ei pierde o minge şi se supără, însă fostul internaţional îl ia la rost. ”Care e problema? Joacă!”.
Copiii pasează frumos şi, vorba lui analistului Ilie Dumitrescu, îşi subordonează adversarii. În minutul 8 e deja 2-0 pentru România. Din tribună vocea răguşită a lui Prodan taie liniştea şi frigul. „Bineeee!”, ţipă Didi mulţumit, când mingea curge spre valea otomană.
Lângă el, Belodedici şi-a pus ochelarii. E prima dată când apare în această postură, cu ochelari de vedere. Din când în când flutură un steguleţ. Hagi e însă de neclintit. Îşi urmăreşte fiul, pe Ianis, dar şi copiii, pentru că trei sferturi din lotul convocat de Răducioiu provine de la Viitorul. Hagi e tăticul tuturor, aşa îl consideră copii Academiei.
Dedicaţie pentru tata
Vine minutul 18. Ianis, cel mai mic de pe teren şi ca vârstă şi ca statură, primeşte o minge în jumătatea adversă, evită un turculeţ, îşi face mingea pentru şut, penduleză scurt şi trimite un stâng imparabil, aproape sub bară. Gol de kinogramă! Pare ireal cum un copil de 14 ani a trimis un astfel de şut de la 25 de metri. Şi totuşi e adevărat. Juniorul îşi încrucişează mâinile la piept, asemenea lui Balotelli, se lasă îmbrăţişat, şi apoi arată cu degetul către seniorul din tribună, în semn de dedicaţie.
Regele izbucneşte în râs, iar Prodan îl bate pe spate: „E al tău, Gică!” Într-o altă parte a tribunei, mama Marilena şi sora Chira, zâmbesc fericite. Ianis e şi al lor, iar golul a fost şi pentru ele. „Tata mi-a zis mereu ca atunci când ajung la 30 de metri să caut poarta. De aceea încerc mereu să şutez. El mă sfătuieşte mereu numai de bine. Sunt mândru că e tatăl meu!”, a spus micul Ianis după meci. Puştiul lui Hagi mănâncă fotbal pe pâine. Nu e cu jocurile pe calculator, nu se uită la desene animate, la filme. Visează doar mingi şi goluri. Cu lecţiile merge bine, e la Şcoala Cambridge din Constanţa, învaţă în engleză. „Şcoala n-a stricat pe nimeni! N-are cum să dăuneze fotbalului”, spunea taică-su odată.
La pauză e 4-1 pentru România. Şmecherii se trag spre sala de protocol, la un ceai sau o cafea caldă. Prilej şi de discuţii. Evident, toţi comenteză golul lui Ianis, Hagi e asaltat de felicitări. Chiar şi Piţurcă, care zâmbeşte rar, vede o luminiţă în tunelul naţionalei. Nu ştie dacă mai apucă să cheme pe Hagi jr. la naţională, dar Viitorul are şi copii mai mari, pe care i-ar putea încerca. „La noi se munceşte bine. Muncim, muncim, muncim! Şi facem treabă”, le explică Hagi celor din jur.
Urmează pentru Hagi: „Gică, îl vrei la Steaua?”
Repriza secundă avea să fie mai puţin spectaculoasă. România a terminat benzina destul de repede, Ianis s-a stins la mijlocul terenului şi în final turcii au făcut 4-3. Ba, au ratat şi o ocazie de egalare în ultimul minut. „Auzi, mă? Şi meciurile astea se bagă la pariuri?”, îşi întreabă un spectator colegul de scaun. Cam departe ducem suspiciunea asta cu pariurile. E totuşi un joc de copii. Lumea a plecat zgribulită, pentru că frigul a muşcat hulpav în repriza a doua. România Under 15 a învins Turcia, Răducioiu e neînvins ca selecţioner (bătuse şi Moldova luna trecută), Ianis Hagi are două goluri la naţională (dăduse unul şi cu Moldova). Azi are loc revanşa, tot la Mogoşoaia.
La final, Hagi n-a scăpat de tirul întrebărilor în faţa camerelor de luat vederi. „Cum îl vezi pe Ianis?”, „Eşti mulţumit?”, „Seamnă cu tine?”, „Dă mai bine cu stângul decât cu dreptul?”, şi tot felul de chestii d-astea, la care Regele a răspuns elegant. Am reţinut doar atât: „Eu am fost eu, Ianis e Ianis. Nu ne mai comparaţi!”. Şi pentru că trăim în România şi Liga 1 ne ocupă destul timp, în plin proces de prezentare a calităţilor fiului său, Gică s-a trezit lovit de o întrebare, din altă galaxie: „Crezi că Steaua mai poate pierde campionatul, după ce a fost învinsă la Braşov?” A dat impresia că nimic nu l-ar fi deranjat mai tare. Şi totuşi, ce-ai zice Gică de asta: „Ianis e bun, îl vrei la Steaua?”. O să vină, stai liniştit!
Cu scuzele de rigoare, faţă de micii fotbalişti din naţionala Under 15 şi faţă de famiile lor am lăsat la urmă enumerarea numelor celor care au bătut Turcia: Durbozoancă (Viitorul) – Vlădescu (Viitorul), Căpuşă –cpt (Viitorul), Kilyen (Viitorul), Harald (FC Timişoara) – Brănişteanu (Atletico Arad), Casap (Viitorul), Cârnaţ (Viitorul), Hagi (Viitorul) – Ciobanu (Viitorul), Coman (Viitorul). Au mai jucat: Ghiţă (Viitorul), Trancă (Viitorul), Dumitrescu (Viitorul), Grecu (Viitorul), Totic (FC Timişoara). Golurile tricolorilor au fost marcate de Coman, Casap, Hagi şi Cârnaţ.
Răducioiu e unul dintre singurii doi fotbalişti din lume, care a jucat în cele cinci mari campionate ale lumii: Italia, Franţa, Germania, Spania, Anglia
Se încarcă comentariile...
