OK! Sport Icon: Steffi Graf, precizia germană!

Înainte de toate, să stabilim că nu vorbim doar despre cea mai bună jucătoare de tenis din istorie. Vorbim, doamnelor şi domnilor, despre sportiva care se bate în recorduri cu Roger Federer, elveţianul care părea că joacă în altă ligă. Ei bine, Steffi îl aşteaptă deja acolo, căci legendara nemţoaică îl priveşte de la înălţimea celor 22 de titluri de Mare Şlem ale ei, faţă de cele „doar“ 17 ale lui Fed

Şi cum să nu fie aşa când atleta a câştigat, doar în anul 1988, cu eficienţa unei maşini germa­ne, toate cele patru titluri de Mare Şlem puse în joc, lucru nemaiîntâlnit până atunci şi nici acum. Aşa cum niciun alt tenisman n-a mai reuşit să câştige fiecare dintre cele patru pre­stigioase turnee de tenis de cel puţin patru ori, aşa cum a făcut Steffi. Actuala doamnă Agassi se poate lăuda cu şapte trofee la Wim­bledon, cinci la US Open, şase la French Open şi alte patru la Australian Open. Unanim re­cunoscută de specialişti drept cea mai mare jucătoare de tenis a secolului XX, Graf a ştiut şi cum să se retragă. Pe culmile gloriei, când se afla pe locul 3 în topul mondial şi de-abia împlinise 30 de ani.

Copilăria Stefaniei Maria Graf începe ca a oricărui alt atlet de top, cu presiunile părin­ţilor de a practica un sport, în cazul ei, tenis. Tatăl Peter Graf, decedat în 2013, un agent de vânzări cu veleităţi de antrenor de tenis a învăţat-o pe micuţa Steffi încă de la trei ani cum să lovească cu racheta de lemn, în su­frageria familiei. Progresele rapide ale fetei l-au determinat pe Graf s-o înscrie în turnee chiar de la vârsta de cinci ani, iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. Steffi făcea ravagii printre juniori, iar maşinăria nemţească începuse să-şi ambaleze motoare­le.

Asta deoarece pilotul principal, aproape tiranicul Peter a avut grijă ca fiica lui să fie ocolită de orice posibilă ten­taţie, atât de frecvente în perioada adolescenţei. Graf se concentra doar pe antrenamente şi meciuri, iar invita­ţiile la eventualele petreceri ale jucătorilor, din cadrul turneelor, primeau un mare Nu. În plus, Graf nu se abătea de la traseul aeroport-terenuri de tenis, iar an­trenamentele ei durau şi patru ore. Asta însemna că şi-aşa excesiv de timida şi retrasa Steffi nu avea timp să-şi facă prieteni printre ceilalţi jucători, dar, dacă n-a câştigat la capitolul popularitate, cu siguranţă a făcut-o la cel al îmbunătăţirii jocului de tenis. Şi, chiar dacă inima îi stătea la petrecerile interzise, adolescenta şi-a ascultat raţi­unea, devenind, în 1985, principala concurentă la dominaţia unor legende precum Martina Navratilova sau Chris Evert.

Citeşte povestea lui Steffi Graf pe www.okmagazine.ro