Jocurile Olimpice de la Soci, care nu sunt la Soci
0
Ruşii organizează cea mai scumpă ediţie a evenimentului din istorie, care include şi un amănunt demn de poveştile cu Radio Erevan.
Imaginaţi-vă un cerc uriaş, plasat în mijlocul unui orăşel la poalele muntelui. Acum adăugaţi în acel cerc şase arene, care au costat miliarde de dolari. Plus „Casa P&G“, acolo unde are loc, probabil, cea mai emoţionantă „probă“ de la aceasta ediţie a Jocurilor Olimpice: cea în care 34 de mame din peste 20 de ţări s-au adunat sub acelaşi acoperiş, pentru a-şi vedea copiii participanţi la JO, în cadrul campaniei „Thank you, mom“.
Acum, închidem cercul imaginar. De fapt, ieşim din el. Ce descoperim? Imaginati-vă un orăşel de dimensiunile Călăraşiului. Adaugaţi muntele într-o parte, Marea Neagră în cealaltă, iar apoi plantaţi pe marginea şoselelor complexe rezidenţiale (unele dintre ele neterminate încă), la fel ca cele din zona Pipera - Baneasa, în care nu locuieşte... nimeni.
Asta e, pe scurt, o descriere a locului unde se petrec cele mai multe evenimente de la aceste Jocuri Olimpice de iarnă. Sunt necesare două precizări:
1. Lipseşte zăpada.
2. Orăşelul descris nu e Soci, ci Adler.
Ca să ieşi de aici şi să ajungi la „The real Soci“ (n.r. - adevăratul Soci), cum zice, rânjind, unul dintre puţinii voluntari ruşi, capabil să vorbească o limba de circulaţie internaţională, e o provocare uriaşă.
Calul traverseaza trecerea de pietoni
Odată ce ai ieşit din cercul olimpic, te loveşte senzaţia că eşti într-un orăşel-fantomă, senzaţie care e întărită după o plimbare nocturnă. Aştepti lumina verde a semaforului la trecerea de pietoni, dar aştepti degeaba, fiindcă, probabil, circulă cam zece maşini pe oră. În schimb, din faţă vine un cal, care traversează nestingherit trecerea de pietoni!
Sunt, de fapt, mai mulţi cai ai unor poliţişti, care patrulează străzile de teama unor atentate. În Adler însă, există riscul să se întample aşa ceva, doar dacă şi omul-invizibil s-a înscris, între timp, într-o organizaţie teroristă.
Intrarea în gara se face prin „săritura peste gard"
Cum poliţiştii din Adler sunt incapabili de a purta un dialog într-o altă limbă decât rusa şi cea a semnelor, te gândeşti că voluntarii te pot îndruma spre „Adevăratul Soci“. Din păcate, şi pentru foarte mulţi dintre aceştia limba engleza e o necunoscută. Drept urmare, eşti ghidat spre staţia de tren tot prin semne.
Având in vedere această bariera lingvistică de netrecut, bineînteles, ai şanse mici să găseşti intrarea principală în gara, care, oricum, e păzită mai ceva ca o bază militară. Într-un final, după mai bine de o oră prin Adler, eşti nevoit să improvizezi ca să pătrunzi în gară. Cum? Ruşii s-au gândit că, dăca tot suntem la Jocurile Olimpice, vizitatoriii pot practica „săritura peste gardul de pe marginea şoselei“. Nu oricum, ci cu ajutorul unor poliţişti, pregătiţi parcă pentru astfel de intrări forţate. Probabil, de aceea, pe lângă gard a fost plasată şi o cabină de control bagaje pentru cei care trec, cu succes, peste aceasta „probă“.
La „Information” se vorbeste „only russian”
Intrarea în gară nu înseamnă, automat, şi sfârşitul aventurii în căutarea adevăratului Soci. Pâna la trenuri, mai eşti controlat, încă o dată, la sânge. Iar la ghişeul de informatii marcat, impecabil, cu un panou mare pe care scrie în engleza „Information“, stă o doamna respectabilă, de 45-50 de ani.
Încurajat de panoul văzut, o întrebi, tot în engleză, când pleacă următorul tren spre Soci. Răspunsul e de o sinceritate debordantă: „only russian“. Simplificăm: „Train. Soci“. Mesajul a fost recepţionat, fiindcă ni s-a ţinut în faţa ochilor o foaie cu mersul trenurilor, în care degetul doamnei a arătat spre 12.15.
Din păcate, problema a fost rezolvată doar pe jumătate. Ca la orice gară, şi cea din Adler are mai multe linii. Deşi bănuim că e o încercare sortita eşecului, o intrebam tot pe doamna de la Informaţii despre linia de unde pleaca trenul spre Soci. Cuvântul „Track“ se regăseşte şi în vocabularul ei. Unde exista şi cuvantul „Six“ (n.r. - şase).
Urcăm spre linia şase. Nimic. Niciun tren si, mai grav, niciun alt potenţial călător. Coborâm de unde am plecat şi, când ne uităm pierduti pe un panou în rusă, ne abordează doamna de la informaţii: „three“. Şi arată şi cu trei degete, pentru a ne convinge că informatia e sigură de data asta. Mai sunt şapte minute până pleacă trenul. Mergem la linia trei. E un tren în care nu se urcă nimeni şi, lângă, doi poliţişti. Spunem „Soci“ şi arătăm spre tren. Poliţiştii dau dezaprobator din cap şi arată spre linia doi.
Mai sunt trei minute, aşa că, după „săritura peste gard“, participăm, cu succes, şi în „cursa de 400 de metri“. Trenul porneşte spre Soci, adevăratul Soci, oraşul care dă numele acestei ediţii a Jocurilor Olimpice, însă la care se petrec fix două probe: hochei şi patinaj artistic.
Un soi de Mamaia de dimensiunile Constanţei
De ce atât de puţine? Fiindcă Soci e un oraş de vară, cu palmieri, lângă Marea Neagră, nicidecum o staţiune care să găzduiască evenimente de iarnă. Acum, în timpul zilei, temperaturile ajung la 14-15 grade Celsius şi decorul iţi aduce aminte de Mamaia, în luna octombrie. Doar că oraşul e mai mare, ca la Constanţa, cu o populaţie de 300.000 de locuitori.
Dacă la Adler sunt cam 70% din arenele olimpice, dat lipseşte atmosfera, în schimb, Soci e un oraş vibrant. Odată ce ajungi aici şi, mai precis, în centru, lângă faleză, realizezi că în zona are loc un eveniment de anvergura internaţională. Aglomeraţie, agitaţie, muzică, magazine cu suveniruri, în care se găseşte, aproape exclusiv, marfa inscripţionată cu „Sochi 2014“.
Ales pentru potenţialul turistic
Întrebarea care apare e de ce Soci e considerat gazda Jocurilor Olimpice, dacă cele mai multe evenimente au loc în altă parte? Probabil, fiindcă, spre deosebire de Adler, adevăratul Soci are un potenţial turistic şi comercial mullt mai mare.
De altfel, în broşura editată de P&G pentru campania „Thank you, mom“, în care sunt prezentate, în amănunt, arenele olimpice şi „Casa P&G“, situate la Adler, informaţiile despre Soci sunt aproape, în totalitate, cele legate de turism. Astfel, vizitatorii sunt îndemnaţi să meargă la „Parcul Riviera“, „Parcul Dendrarium“, „Dolphinarium“ sau la „Stain's Dacha“, reşedinţa de toamnă a fostului dictator.
60 de minute durează călătoria cu trenul de la Soci până la „Olympic Park Station“, la Adler, acolo unde sunt situate „Adler Arena“, „Ice Cube Curling Center“, „Bolshoi Ice Dome“, „Shayba Arena“, „Iceberg Skating Palace“, „Fisht Olympic Stadium“ şi „Casa P&G“.
90 de minute durează călătoria cu trenul de la Adler până în munţii din jur, acolo unde a nins un metru şi unde se vor desfăşura probe, precum biatlon, skeleton, săritura cu schiurile sau snowboarding.
Se încarcă comentariile...
