Dopingul s-a folosit din cele mai vechi timpuri. Ce foloseau sportivii acum mulţi ani şi când a fost sancţionat primul caz

Meldoniumul folosit de Maria Şarapova este ultima substanţă interzisă dintr-un lung şir de astfel de anabolizante.

Dopingul s-a practica însă din cele mai vechi timpuri şi nu e o invenţie a societăţii moderne. 

Pe vremea vechilor Olimpiade, dinaintea erei noastre, sportivii greci consumau anumite plante şi beau sânge de capră pentru a obţine performanţe mai bune. Istoria reţine ca primă bornă cronologică a dopajului anul 300 î.H, când mai mulţi atleţi greci au fost descalificaţi din competiţie, pentru că au apelat la ciuperci şi proteine animale.

Ulterior, peste mulţi ani, dopingul s-a dezvoltat odată cu sportul şi a atins fiecare ramură a lui. Produsele sintetice, adică medicamentele, au început să fie folosit abia prin 1950. La Olimpiada de iarnă de la Oslo, din 1952, s-au descoperit primele urme de amfetamină. Apoi au apărut steroizii anabolizanţi, care au provocat multe decese, în special în rândul cicliştilor.

Multă vreme medicamentele care ajutau la sporirea performanţelor fizice s-au vândut la liber în farmacii, pe tot globul, fiind accesibile oricui. Organismele internaţionale din sport şi sănătate au reacţionat destul de târziu la acest nou flagel creat în laboratoare şi măsuri cu adevărat dure s-au impus abia în ultimele decenii. Ceea ce nu a oprit însă industria substanţelor interzise.